În primul deceniu al secolului XXI, gândirea liberală, atât sub aspect teoretic cât şi politic, a ajuns la o răscruce istorică. Deşi căderea Zidului Berlinului şi a sistemului socialist păreau să anunţe „sfârşitul istoriei” (pentru a folosi nefericita şi exagerata frază a lui Francis Fukuyama), astăzi, etatismul penetrează tot mai multe dimensiuni ale existenţei societăţii, spre dezamăgirea tuturor iubitorilor de libertate.

Nimic nu pare mai de bun-simţ la prima ve­de­re, mai ales pentru persoanele cu un pronunţat simţ al „e­chităţii sociale“, decât introdu­ce­rea unei taxe modice de 0,5% pe averi­le ce depăşesc suma de 500.000 de euro, propusă de tâ­nărul deputat PSD Mugurel Suru­pă­ceanu. Ar­gumentul ieftin e că avuţii s-au îm­bogăţit în România, pe spinarea cla­­sei muncitoreşti, şi că, drept ur­mare, ar trebui să-i dea poporului ce-i ­al poporului: o par­te din ce au deturnat