Bogdan Tatavura
Bogdan Tatavura este economist, cercetător şi membru al Centrului pentru Economie şi Libertate - ECOL.
1 Mai a încetat demult să mai fie o sărbătoare a drepturilor cîştigate de către muncitori, întrucît nu este nimic de sărbătorit (şi s-a transformat într-o sărbătoare a primăverii cu mici şi bere). ”Lupta de clasă” care a marcat secolul XX, s-a sfîrşit prin revolta oamenilor muncii împotriva propriilor "victorii", care s-au dovedit a nu fi recompense binemeritate, ci cadouri otrăvite. Eliminarea competiţiei de pe piaţa muncii prin transformarea statului în unic angajator - singura situaţie de monopson pe piaţa muncii cunoscută în istoria modernă -
Nefericit moment şi-au ales ecologiştii români să protesteze împotriva încălzirii globale. Pe un frig năprasnic cîţiva tineri s-au strîns în faţa Palatului Parlamentului pentru a susţine lupta împotriva “evidentelor” schimbări climatice [1] . Viitorul planetei, susţin ecologiştii, este pus în pericol de creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă, ce are ca efect încălzirea planetei.
În secolul XIX, economiştii făceau distincţie între întreprinzător, cel care acţionează, şi cel care îi pune la dispoziţie resurse, capitalistul. Probabil această clasificare a fost inspirată de mecenatul destul de răspîndit în perioada Renaşterii. O clasificare similară este necesară şi în prezent, dar după un criteriu diferit: relaţia cu statul. Astfel, se pot evidenţia cîteva categorii de indivizi care acţionează economic, "întreprinzătorul", "corporatistul" şi "omul de afaceri", a căror delimitare este esenţială pentru scopul articolului.
Vacanţa de iarnă este timpul pentru cadouri, colinde, pentru întîlnirea cu cei dragi, pentru poveşti la gura sobei şi depănat amintiri, pentru vin fiert cu scorţişoară şi cozonac cald. Vă propun să lecturaţi trei poveşti, ţesute în jurul pildelor unor economişti celebri, din secolele trecute. Deşi sînt rodul imaginaţiei, istorioarele descriu fenomene ce au avut şi continuă să aibă o influenţă covîrşitoare asupra vieţii oamenilor. Sper că ceea ce veţi lectura în continuare vă va reaminti cu placere de poveştile pe care le citeaţi în copilărie, lângă brad, dincolo de învăţămintele economice - de manual - ale expunerii.
Scopul existenţei sindicatelor şi a patronatelor este unul pur economic, nicidecum unul social; protejarea privilegiilor împotriva competitorilor, împotriva noilor întreprinzători şi a salariaţilor tineri a reprezentat dintotdeauna principala motivaţie a existenţei breslelor, ghildelor, sindicatelor şi a asociaţiilor profesionale. Dreptul de asociere, inclusiv în organizaţii sindicale sau patronale, este o condiţie a libertăţii şi nu permite nimănui încălcarea libertăţilor altor oameni, dar, în prezent, cu sprijinul discreţionar al aparatului de stat, tocmai acesta este rezultatul.
Toate promisiunile electorale au un element comun, acela că statul poate oferi diferite ajutoare, facilităţi, subvenţii şi, astfel, va creşte nivelul de trai al cetăţenilor. Dar, pentru orice distribuire de resurse, statul este nevoit să colecteze sumele corespunzătoare (prin natura sa nefiind capabil să creeze valoare adaugată). Forţa acestor promisiuni are însă la bază un mit întreţinut de politicienii socialişti, potrivit căruia firmele sînt cele care plătesc impozitele, cetăţenii nefiind afectaţi direct. Dar, la o analiză mai atentă, se va observa cu uşurinţă că aceasta este o credinţă greşită.
Bruce Bartlett
Începînd cu secolul al III-lea î.E.N., politica economică a Romei a început să contrasteze din ce în ce mai puternic cu cea din lumea elenistică, în special cu Egiptul. În Grecia şi Egipt politica economică a devenit treptat foarte înregimentată (birocratică), privînd indivizii de libertatea de a-şi urmări cîştigul personal în procesul de producţie sau în comerţ, sfărîmîndu-i sub o sarcină grea de impozitare opresivă şi forţînd lucrătorii să muncească în mari colective, în care le-a fost puţin mai bine decît într-un mare stup de albine.
Pascal Salin
Disputa în privinţa rezervelor bancare în sistemul monetar - rezerve 100% vs. rezervele fracţionare - este considerată, mai mult sau mai puţin, închisă definitiv în curentul economic mainstream. În teoria monetară este general acceptată ideea că un sistem monetar este, în mod necesar, un sistem de rezervă fracţionară. Cu toate acestea, economiştii austrieci nu au abandonat dezbaterea şi, pe bună dreptate, deoarece această problemă poate fi considerată drept cea mai importantă componentă a economiei monetare.
Steven Horwitz
În ultima vreme, gînditorii atît din stînga cît şi din dreapta spectrului politic au făcut din ce în ce mai multe comentarii critice despre Iluminism şi liberalismul politic asociat în mod normal cu acesta. Multe dintre aceste critici se centrează în jurul îngrijorării că tradiţia liberalismului iluminist portretizează fiinţele umane ca fiind hiperaționale sau extrem de atomizate. Criticii consideră punctul de vedere al cunoașterii şi al interacţiunii sociale, pe care îl asociază cu liberalismul Luminilor, a fi în afara contactului cu concepţii
|
Comentarii recente
In Calarasi a existat cindva un combinat siderurgic pentru care au fost destule ...
Desigur ca primirea Romaniei in UE a reprezentat un pas important in ancorarea ...
... in punga shase lei, Cheltui trei, raman cu trei. De la stat nu cer ...
O societate viabila poate fi doar una bazata pe realizarea de relatii ...
Ca sa le raspund si lui cosmin si lui alex, individualismul e raspunsul si ...
O anume constiinta a singuratatii cred ca ar putea fi, Alex, un prim pas pe ...
A fi singuri presupune si a fi independenti in luarea deciziilor care privesc ...
Nestiinta, sau mai degraba ignoranta opreste pe cineva sa aduca in discutie o ...
Tiberiu, pentru ca ai facut referire la declaratia presedintelui, nu ma pot ...
De fapt este o revenire pe tema cotei unice, din 2004-2005, de cand multi ...