Întâlnirile dintre Angela Merkel și Nicolas Sarkozi nu au întotdeauna rezultatele cele mai fericite pentru partenerii europeni. Una din ideile evocate recent de cei doi lideri politici se detașează însă prin potențialul ei de nocivitate. Este vorba despre armonizarea fiscală care ar trebui atinsă de țările pe care le reprezintă și de Uniunea Europeană în ansamblul său. Armonizarea este un termen cu o putere retorică extraordinară – cine se declară împotriva armoniei? – dar în acest context are o ambiguitate care-l

Ce au în comun angajamentul guvernului (luat față de FMI în scrisoarea suplimentară de intenție) de a introduce din 2011 impozitul pe avere cu votul din Senat privind reducerea cotei de impozitare a veniturilor persoanelor fizice de la 16% la 10% și cu declarațiile unor oficiali privind posibilitatea de a reintroduce opțiunea pentru impozitul pe cifra de afaceri pentru IMM-uri? Aparent, nimic: avem creșteri și reduceri de impozite, introduceri de noi impozite sau reactivări ale unor impozite eliminate în anul în curs,

Abandonarea completă a sistemului de pensii prin repartiţie şi trecerea la sistemul prin capitalizare, dublată de asumarea de către stat a "datoriei publice" către actualii pensionari, ar reprezenta adevărata reformă a pensiilor din România. Cunoaşteţi pe cineva care să fie mulţumit de sistemul de pensii actual? Este posibil să existe şi câţiva privilegiaţi, însă majoritatea românilor sunt revoltaţi de modul cum sunt trataţi după ce au cotizat decenii la rând,

Planificarea centralizată a fost prezentată de către promotorii ei ca fiind nu doar superioară din punct de vedere etic, prin eliminarea exploatării ci şi mai eficientă decât piaţa. Este unul din motivele pentru care multe foste colonii din Africa, America sau Asia au adoptat sisteme de acest tip după obţinerea independenţei. Chiar şi în prezent, persistă opinia că sistemul comunist (deci inclusiv planificarea centralizată) a fost o idee bună dar care a fost greşit aplicată. Concluzia logică ar fi „hai să mai încercăm o dată!".

[Textul de faţă este varianta actualizată a articolului omonim publicat în Săptămâna Clujeană]

Într-o lume tot mai globală şi mai integrată, competitivitatea fiecăruia dintre noi şi a economiei în ansamblu reprezintă, la prima vedere, factorul esenţial al creşterii economice, adică al creşterii bogăţiei pe cap de locuitor. Această competitivitate nu poate fi însă disociată de acţiunile oamenilor care alcătuiesc societatea şi nici de regulile (scrise şi nescrise) care structurează acţiunile respective. Regulile în vigoare, adică cele care sunt efectiv respectate, lasă mai multă sau mai puţină libertate indivizilor din societate.