Pro captu lectoris habent sua fata libelli [1]. „Cărţile au un destin care depinde de capacităţile de înţelegere ale cititorilor”; în termenii de azi, am zice „de mentalităţile” cititorilor. Nimic nu se potriveşte poate mai bine cu aceste cuvinte ale autorului roman decât Histoire politique et sociale des principautés danubiennes. Cartea este, pe de o parte, un tablou al mentalităţii de la 1848 din ţările române, iar, pe de altă parte, a avut chiar ea un rol în forjarea mentalităţilor româneşti.

Ideea uzuală este că proprietate înseamnă un obiect (fizic) de care proprietarul poate dispune după cum crede de cuviinţă. Cu o astfel de idee în minte nu am ajunge însă prea departe în studiul teoretic al chestiunii. Esenţiale sunt relaţiile dintre indivizi. Ele privesc acţiunile pe care un individ le poate întreprinde şi felul în care ceilalţi trebuie să se raporteze la aceste acţiuni. Am dreptul să tai mingea mea în bucăţi, dar nu am dreptul să pun în ea benzină, să montez un fitil, să dau foc fitilului şi să o arunc în curtea vecină.