Auzim zi de zi faptul că sănătatea este un bun public. Afirmaţia este complet falsă, pentru că sănătatea este prin însăşi esenţa sa un bun privat, de care fiecare trebuie să se îngrijească după cum poate şi după cum crede de cuviinţă. Orice intervenţie a statului cu scopul de a dirija modul în care individul se îngrijeşte de propria sănătate este o încălcare flagrantă a dreptului la proprietate al acestuia, pentru că fiecare dintre noi este, în primul rând, proprietarul propriei persoane şi trebuie să aibă capacitatea de a