Cartea cu titlul de mai sus, publicată în acest an la Editura Institutul European, este o colecție de eseuri despre praxeologie, care își propun analiza metodologiei Școlii Austriece, ignorată mult timp în mediile academice naționale și internaționale. Acest volum se axează în general pe explicarea ideilor filosofice austriece și a principiilor metodologice asociate acestei perspective. Ca atare, studiile cuprinse în această lucrare nu își propun tratarea exhaustivă a tematicii Școlii austriece, ci acordă atenție praxeologiei

După cel de-al Doilea Război Mondial, țările care au avut creșterile economice cele mai spectaculoase au fost, aparent paradoxal, țările învinse și a căror industrie a fost grav afectată: Germania și Italia. 85% din marina comercială a Italiei a fost distrusă, 1/3 din căile ferate și 1/5 din platformele industriale. În Germania 20% din clădirile rezidențiale, din care 50% în orașele majore au fost distruse, 90% din rețeaua de căi ferate era fie distrusă, fie imposibil de utilizat, din cauza bombardamentelor. Deși acest nivel de distrugere era

Scopul studiului de faţă este de a identifica gradul în care libertatea economică se corelează cu indicatorii dezvoltării, aşa cum sunt reflectaţi aceştia în datele statistice şi rapoartele întocmite de diferite organizaţii. În acest sens, considerăm utilă descrierea modului în care sunt concepuţi indicatorii dezvoltării şi a componentelor acestora în raport cu finalitatea urmărită prin utilizarea ILE. Abordarea este subsumată înţelegerii faptului că ILE este premisă a dezvoltării, pe când ceilalţi indicatori reflectă mai degrabă

"Societatea trebuie judecată după cum se îngrijeşte de cei săraci şi bolnavi!" Această credinţă este larg răspândită în mai toate mediile sociale. Aşa este invocată necesitatea politicilor redistributive. Practic, acceptarea impunerilor fiscale şi a restrângerii libertăţii ar fi preţul plătit pentru dobândirea societăţii perfecte şi a prosperităţii generale. Însă, nu la fel de răspândită este convingerea că politicile economice de redistribuire a avuţiei, marca statului (prădalnic al) bunăstării, constituie şi calea cea mai