„Solidaritatea” în vremuri de criză
Andreea Paul (Vass)
Economia românească este acum în agonie. Mă doare sufletul pentru toţi cei care au dificultăţi majore în afacerile private. Mă doare că sunt salvaţi şi protejaţi câteva sute de angajaţi leneşi la stat în detrimentul celor care produc ceva în România. Mă doare că în primul trimestru al acestui an s-a restrâns consumul final individual efectiv al populaţiei cu 10,5%, iar cel al administraţiei publice a crescut cu 4%. În 2009, deficitul de cont curent al României ar putea coborî la 6-7 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o restrângere dureroasă pentru economia privată. Din acesta:
• 4.5-5 mld e generat de către sectorul de stat care este în continuare nerestructurat;
• faţă de anul trecut, deficitul sectorului privat ar putea să scadă de la 12 la 1.5-2 miliarde anul acesta - adică sectorul privat nu va mai cumpăra net aproape nimic din străinătate (şi nu mă gândesc la autovehicule, ci în special la investiţii, tehnologii şi materii prime), iar exporturile se reduc drastic la rândul lor.
Restrângerea activităţii sectorului privat (10 miliarde, adică 8% din PIB) înseamnă că firmele nu mai încasează din străinătate şi nu mai au acces la finanţare internă. Adevărul este că băncile fac provizioane şi dau bani MF-ului. Degetul acuzator îndreptat asupra băncilor nu face decât să sporească înclinaţia românului de a nu-şi mai plăti ratele, ceea ce aruncă băncile în probleme şi mai mari. Ancheta de conjunctură pe trimestrul II a Comisiei Naţionale de Prognoză semnalează tendinţa de creştere a restanţelor la credite cu aproape 30%.
Ţinând cont de colectarea defectuoasă a impozitelor şi de cheltuielile în creştere îmi doresc ca acest guvern să nu pice în capcana următoarelor două ERORI majore:
• să propună creşterea taxelor întrucât va adânci şi mai mult economia în criză;
• băncile să sponsorizeze în continuare MF prin BNR şi să dea credite economiei private din an în Paşti (= crowding out).
Soluţiile sunt la Ministerul Finanţelor şi în reforma urgentă a administraţiei publice:
Legarea salariilor administraţiilor financiare de performanţa colectării. Se ştie câte firme sunt într-un judeţ. Se cunoaşte cifra lor de afaceri. Se calculează tentativ suma de încasat. Se impune un salariu maxim pentru fiecare angajat al administraţiei financiare. Salariul încasat va fi salariul maxim ponderat cu rata de colectare. În acest fel, Gigel, şef la administraţia financiară, se va gândi dacă nu cumva chiar merită să-l preseze pe vărul Pandele să-şi plătească impozitele.
Analiza dură a performanţelor celor care evaluează proiectele europene. Le e lene să le citească şi le resping pe formă. Apar, nu de puţine ori, explicaţii de genul: notaţii făcute cu pastă roşie pe prima pagină. Să fim serioşi, firmele mor de foame şi un dezinteresat care a dat o astfel de rezoluţie decide soarta firmei.
Diminuarea rapidă a numărului de angajaţi şi a cheltuielilor din administraţie. Majoritatea populaţiei este nemulţumită de administraţia publică şi de serviciile ei proaste. Mai puţini oameni vor putea fi mai eficienţi şi mai responsabili.
Cei rămaşi în administraţie ar trebui să primească concediu neplătit pe timpul verii. Uneori, orarul lor de lucru este cel al unei femei gravide. Propun 8 ore pe bune şi 2 săptămâni libere la vară. Primele de Crăciun şi de Paşte trebuie eliminate până la reluarea creşterii economice. Responsabilitatea ieşirii rapide din criza economică trebuie distribuită echitabil între sectorul privat şi cel public.
Alte state din regiune, precum Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia sau Lituania au fost obligate să-şi micşoreze cheltuielile bugetare prin scăderea reală a salariilor, inclusiv cele ale preşedinţilor, premierilor şi miniştrilor, pentru a face faţă crizei.
Nu se poate implementa salarizarea unitară fără reduceri de personal în sectorul public. De unde vor veni economiile ce vor finanţa eventuale creşteri salariale pentru restabilirea echităţii inter- şi intra-profesionale, având în vedere că avem deja o pondere a cheltuielilor salariale în PIB de 8.4% (în 2008)? Măsurată ca proporţie din veniturile bugetare suntem în top 5 în Europa. Pentru a vedea de unde putem să tăiem ar trebui să facem analize funcţionale ale instituţiilor publice centrale, dar şi locale. Se prea bine ştie că nicio instituţie nu se reformează singură, din interior.
Toţi banii astfel economisiţi trebuie orientaţi urgent spre investiţii şi spre crearea de noi locuri de muncă.
Good to hear from you!
Good to hear from you! Realista descriere a situatiei. Datele pe care le prezinti arata ca suntem in picaj liber, probabil peste nivelul anualizat de 6%. Corect. Prezinti si solutii, in general binevenite. Am si ceva obiectii, totusi. Nu sunt de acord cu legarea salarizarii politiei fiscale de nivelul de colectare. Mita va fi intotdeauna mai mare decat prima incasata de la stat ca au fost baieti harnici si au strans banii. Si apoi, sa recunoastem, o buna parte din sectorul privat traieste de bine de rau tocmai fiindca se duce in economia subterana. Daca am aplica toate taxele si toate legile intocmai, mi-e teama ca am regresa la epoca de piatra. Economia subterana e o supapa, un izvor de avutie. Nu sunt de acord nici cu penalizarea celor care evalueaza proiectele europene. Inteleg ce vrei sa spui, multi sunt niste habarnisti de clasa, dau si ei cu pixul ca sa se afle in treaba. Dar, mi-e teama ca foarte usor putem aluneca pe panta evaluarii de forma si a risipirii banilor complet aiurea – mai complet decat in prezent. De fapt, sugestia ta mi aduce aminte de sfatul fostului meu rector, in legatura cu “flexibilizarea” examinarii studentilor (aveam multi restantieri atunci): “Dom’le, a scris studentul ceva acolo, pe foaie? Inseamna ca a citit!” Deci, instigare la fabricarea de licentiati pe scara larga! Deci, nu cred ca avem ceva de castigat de pe urma evaluarii cu indulgenta a proiectelor depuse. In rest, de acord cu tine. Uite, iti mai dau si niste cifre, ca sa ne amuzam. Avem se pare 100 000 de salariati la ministerul de finante, adica 1 gardian fiscal la 7 firme (active) si la vreo 30 de indivizi. Adica enorm de multi fiscalisti. Putem face o paralela intre politia obisnuita si politia fiscala. La noi bantuie politistii pestrazi, iar regulile de circulatie sunt respectate ioc; in afara cu putini politisti treaba merge struna. La noi, gramada de polististi fiscali ce face? Isi tin de sase unul altuia! Nu e de mirare ca avem evaziune enorma. Cu cat sunt mai multi politisti (de orice fel), cu atat pare sa ne pese mai putin de legi. Ar trebui, vorba ta, sa reducem masiv birocratia. Oricum, sper ca solutiile pe care le propui sa gaseasca ecou favorabil acolo unde trebuie.
A prezenta ca pe o eroare a
A prezenta ca pe o eroare a guvernului faptul ca bancile imprumuta MF pare o mica manipulare menita sa deplaseze problema impotentei guvernului de a colecta veniturile catre "vina" bancilor care imprumuta guvernul si nu ar credita-in opinia-drei Vass "economia privata". Orice creditor va fi intotdeauna dispus sa plaseze banii cu risc minim, asadar nu bancile au vreo "vina", ci lipsa oricarei strategii sanatoase a guvernului: nu bancile comerciale si nu BNR-ul au rolul de a construi sau de a "reporni" mecanismele unei functionari sanatoase a economiei, ci politicul. Bancile sunt societati comerciale, au actionari , iar scopul oricarei entitati private este de a maximiza profitul in conditii de minimizare a riscului. Fraze de genul celei prezidentiale 'bancile nu vor mai avea in mine un sustinator" sau interventii de genul "taxa Robin Hood (vezi declaratiile premierului) au cel mult rolul de a aduna capital politic, sau de a starni zambete. In ceea ce priveste reducerea birocratiei din administratia publica, ma indoiesc ca acest guvern este, intr-adevar, angajat spre reducerea cheltuielilor publice: s-au infiintat doua ministere noi, desfiintarea unor agentii, anuntata cu surle si trambite, s-a fasait ( ultimul exemplu este ADS-ul), iar Ministerul Agriculturii tocmai a majorat niste sporuri salariale.Pe de alta parte, eu ma intreb daca vor fi resurse de a sustine cateva sute de mii de someri provenind in urma visatelor disponibilizari din sectorul bugetar, atata vreme cat sectorul privat nu va absorbi acesti noi someri. Iar analizele necesare pentru eficientizarea admnistratiei publice centrale, efectuate de propriile directii de resurse umane vor avea concluzii usor de banuit.
Publicaţi un comentariu nou