Despre pensii, cu echilibru analitic (I şi II)
Andreea Paul (Vass)
Superficialitatea dezbaterilor publice actuale condamnă partea bună a politicii publice propuse în domeniu pensiilor, dar conservă lipsa de viziune şi clientelismul diriguitorilor care până acum au creat un sistem plin de dezavantajaţi cu pensii mici şi foarte puţini privilegiaţi cu pensii nejustificate. Demagogi, politruci şi neprofesionişti care invocă interesul naţional ce maschează interesul propriu, mânuitori febrili ai manipulării, dar cărora le lipseşte proprietatea termenilor socio-economici şi care inconştienţi ne vor împinge spre marginea prăpastiei bugetare.
I
Pornesc o cruciadă explicativă cu privire la riscurile şi avantajele noului sistem unitar de pensii pe care îl propune Guvernul României, cu gândul că efortul de normalitate nu este costisitor şi că, oricât de idealistă aş fi, nu-mi pierd luciditatea analitică. Ploaia de intrigi inutile, dar virulente şi vehemente, alimentează inconsistenţa şi proasta funcţionare a sistemului de pensii de până acum şi riscă să îl prezerve.
Incercăm mai întâi să desenăm realitatea tabloului regional de ansamblu, fără a încerca să justific în vreun fel deciziile din România cu cele luate în ţările vecine sau cele privind suprapunerea excesivă a consiliilor de administraţie şi de supraveghere ale unor colegi de partid cu salarii halucinante.
Aşadar, prima mea concluzie este că toate statele europene sunt confruntate cu deficite ale bugetului de asigurări sociale şi sunt nevoite să pună piloni sănătoşi pentru sistemele de pensii. România a întârziat nejustificat reforma în materie şi ne aflăm în faţa unei provocări care nu mai suferă defel amânare.
Cum s-au mişcat contribuţiile la asigurările sociale în vremuri de contracţie economică?
Unele ţări au crescut CAS-urile, precum:
- România: de la 27,5% în 2008 la 31,3% în 2009;
- Rusia: de la 20% la 26% începând cu 2011;
Alte ţări au optat pentru diminuarea acestei poveri fiscale:
- Bulgaria: de la 28% la 26% începând cu 1 ianuarie 2010; se discută acum continuarea acestui efort spre 23% începând cu 2013;
- Macedonia: reducerea graduală a contribuţiilor penru pensii începând cu ianuarie 2009: 2008 - 21,5%, 2009 - 19%, 2010 - 16,5%, 2011 - 15%
Reforma sistemelor de pensii nu a ocolit niciuna dintre ţările vecine.
De pildă, în Ungaria:
- a fost eliminată a 13-a pensie;
- în 2010 pensiile au fost îngheţate;
- în viitor, pensiile vor creşte în funcţie de ritmul de creştere al PIB, astfel: indexarea pensiei 100% cu inflaţia, dacă ritmul de creştere al PIB este mai mic decât 3%; indexarea pensiei 80% cu inflaţia şi 20% cu creşterea salariilor dacă ritmul de creştere al PIB este între 3 şi 4%; indexarea pensiei 100% cu inflaţia dacă ritmul de creştere al PIB este mai mic decât 3%; indexarea pensiei 60% cu inflaţia şi 40% cu creşterea salariilor dacă ritmul de creştere al PIB este între 4 şi 5%; indexarea elveţiană mixtă cu creşterea preţurilor şi a salariilor dacă PIB creşte cu peste 5%;
- vârsta de pensionare creşte de la 62 la 65 de ani pâna în 2012;
- penalităţile cresc pentru pensionarea anticipată şi bonusurile cresc, de asemenea, pentru pensionarea întarziată.
În Polonia sunt eliminate numeroasele scheme de pensionare anticipate (accesibile până acum pentru aproape 1 milion de persoane).
În Letonia:
- pensiile sunt îngheţate în 2010;
- s-au redus pensiile anticipate de la 80% din pensia cu stagiu complet de cotizare, la 50% din pensia cu stagiu complet de cotizare;
- pensionarea anticipate nu va mai fi o opţiune începand cu 1 ianuarie 2012.
În Ucraina s-a suspendat indexarea pensiilor în 2009 şi se discută despre continuarea acestui efort şi în 2010. În Croatia se suspendă indexarea pensiilor în 2010.
Dezbaterile la nivel naţional se învârt în jurul următoarelor propuneri guvernamentale:
- eliminarea indexării pensiilor cu creşterea salariilor în Letonia;
- suspendarea indexarii pensiilor în 2010 în Moldova;
- modificarea modului de indexare a pensiilor dacă deficitul bugetului public de pensii depaşeşte 1% din PIB în Estonia;
- trecerea graduală de la indexarea pensiilor cu creşterea salariilor la indexarea cu rata inflaţiei până în 2030 în România;
- creşterea vârstei de pensionare la 62 de ani pentru barbaţi şi femei în Ucraina, la 65 de ani pentru femei în Croaţia, respectiv egalizarea vârstelor de pensionare pentru femei şi barbaţi la 65 de ani până în 2030 în România.
Pensiile în 2010 au fost înghetate nu doar în România, ci şi în tari precum Bulgaria, Cehia, Lituania, Letonia şi Ungaria. Au crescut însă pensiile minime în Rusia, Turcia, Armenia şi a pensiei minime sociale cu rata inflaţiei în România.
Diferenţa între România şi ţările vecineeste că la noi:
- Deficitele anuale ale bugetului public de pensii au devenit cronice. Anul 2009 a fost martorul celui mai ridicat deficit din ultimii 10 ani, de circa 1,5 miliarde euro (peste 1% din PIB), adică aproximativ 16% din cheltuielile anuale cu pensiile.
- Doar jumătate din forţa de muncă activă ocupată este asigurată pentru pensie. Restul evită înregistrarea veniturilor în sistemul public de asigurări.
- Distorsiunile sistemului de pensii generate de creşterea masivă şi frauduloasă a pensionarilor de invaliditate, de la circa 600.000 persoane în 2001 la circa 900.000 în 2009, şi o triplare anuală a numărului de pensionări anticipate (115.000 pensii anticipate parţiale în 2009).
- Pensia unora este mult mai mare decât salariul sau contribuţia la fondul public de pensii, din cauza privilegiilor create de cele circa 80 de acte normative care reglementează pensiile speciale. Ele au fost girate de către guvernele şi Parlamentele de până acum care invocă acum constituţionalitatea retragerii unui drept odată acordat.
Niciun alt stat din regiune nu a fost împănat cu pensii speciale atât de grosolane ca în România şi cu distorsiuni atât de grave.
II
Principalele măsuri de reformă incluse în proiectul sistemului unitar de pensii
Sa le luam, pe rand, spre justa lor analiza.
Cine poate sa imbratiseze vestea ca de acum incolo ne vom pensiona la o varsta tot mai ridicata? Adica trebuie sa muncim din ce in ce mai mult? Caci conform propunerii actuale creste stagiul complet de cotizare pentru femei cu trei luni pe an pana la egalizarea cu vârsta de pensionare a bărbaţilor la 65 de ani in 2030. Masura este cvasi-nepopulara si trebuie ca este nebun guvernul care se responsabilizeaza cu o astfel de initiativa.
Pana in anul 2014 creste varsta de pensionare la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati, prevăzuta si de actuala lege a pensiilor publice aflata in vigoare. Incepand cu anul 2015, creşte doar vârsta de pensionare pentru femei de la 60 de ani până la 65 de ani, până în 2030.
Asadar, se propune modificarea in sensul creşterii graduale a stagiului complet de cotizare, necesar obţinerii unei pensii pentru limită de vârstă:
- pentru femei: de la 27 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 30 de ani în 2015 şi la 35 de ani în 2030.
- pentru bărbaţi, de la 32 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 35 de ani în 2015.
Stagiul minim de cotizare necesar obţinerii unei pensii din sistemul unitar de pensii publice va creşte gradual de la 12 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 15 ani la sfârşitul anului 2014, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Invidiem contractul social puternic din state dezvoltate precum Norvegia, Danemarca sau Germania si ne place sa ne comparam constant cu salariile si cu standardul lor de viata, dar uitam sa mentionam si ca atat femeile, cat si barbatii se pensioneaza in prezent la varste de 65-67 de ani in cazul primei tari invocate si la 65 de ani in cazul ultimelor doua. Daca ma apropiu de inima Europei si aruncam un ochi spre efortul belgienilor, observam ca reforma pensiilor a fost asumata in sensul cresterii varstei de pensionare la femei de la 60 de ani in 1997 la 64 de ani in 2009, iar varsta de pensionare a barbatilor a ramas la 65 de ani.
Care sunt principalele efecte economico-sociale?
In primul rand, elimina mult invocata discriminare pe criterii de sex, fie ea chiar si pozitiva. Ne dorim drepturi egale la pensionare? Atunci trebuie sa muncim la fel.
Daca nu s-ar adopta o astfel de masura, atunci ponderea populatiei peste varsta de pensionare ar creste de la 18,6% in totalul populatiei Romaniei in anul 2010, la 32% in anul 2050. Adica fiecare din cei activi in piata muncii sa sustina nu 1,2 pensionari asa cum se intampla acum, ci peste 2 pensionari in viitor. Ori pastrarea nivelului actual de pensie (scenariul cel mai putin costisitor) ar insemna ori ca vom creste de doua ori contributia la asigurarile de pensii (adica sa platim taxe mai mari), ori ca ne vom imprumuta de doua ori mai mult din bugetul de stat (cuantum cu care investim mai putin in educatie, sanatate, infrastructura, cultura, mediu etc.). Daca se pune problema cresterii nivelului pensiilor, lucrurile se inrautatesc progresiv.
Speranta de viata la nastere este estimata a creste:
- de la 70 ani in 2010, la 76 de ani in 2030 si la aproape 74 ani in 2050 pentru barbati,
- de la 77 ani in 2010, la peste 82 ani in 2030 si la aproape de ani in 2050 pentru femei, dar speranta de viata la pensionare (adica cati ani ne bucuram de o pensie) este cea care da masura sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii:
- de la 14,7 ani in 2010 (pensionat fiind la 63,9 ani), la 16,2 de ani in 2030 (pensionat fiind la 65 ani) si la aproape 19 ani in 2050 (idem) pentru barbati,
- de la 22 ani in 2010 (pensionata fiind la 58,9 ani), la 19,7 ani in 2030 (pensionata fiind la 65 ani) si la peste 21 ani in 2050 (idem) pentru femei.
În al treilea rand, nu putem omite faptul ca ieşirile intarziate si mai reduse de pe piaţa muncii vor micşora oferta de locuri de muncă pentru cei tineri. Astfel, şomajul risca să crească. Ori acest aspect justifica si in prezent rata mai mica a somajului din Romania fata de media statelor europene.
În al patrulea rand, exista riscul creşterii cererilor pentru pensia anticipată, in cazul in care unii romani considera nestimulativ nivelul pensiei cu stagiu complet de cotizare. In acest caz, presiunea pe şomaj s-ar putea reduce. Dar pachetul de refoma contine si masuri mai restrictive pentru pensionarea anticipata.
Aplicarea acestei masuri va conduce la reducerea numărului de pensionari femei cu circa 100 mii persoane în anul 2015 şi cu circa 105 mii persoane în anul 2020. Aceste efecte se traduc in reducerea cheltuielilor bugetului general consolidat pe termen scurt si mediu cu aproximativ 1 miliard lei (0,1% in PIB) in 2015 si cu 1,2 mld lei (0,1% in PIB) in 2020. Inca departe de nevoia de acoperire a deficitului bugetului public de pensii de peste 1,5% din PIB in prezent.
Piata fortei de munca trebuie deschisa pentru varstnici, iar cei din urma trebuie pregatiti pentru viitor. Or in acest sens trebuie gandit un pachet de initiative practice care ar putea să dea persoanelor în vârstă posibilitatea de a lucra mai mult timp, să poată transmite experienţa profesională acumulată tinerilor, altor lucrători şi angajatorilor. Cum sa atingi insa un astfel de obiectiv fara investiţii în educaţie şi formare profesională, fara utilizarea noilor tehnologii, pentru, condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare viitoare şi de reconversie prin formarea continuă?
Odata cu noul proiect de sistem unitar de pensii se impune o reformă profundă a gestionării carierelor salariaţilor cu vârstă de peste 50 de ani, care, în prezent, sunt discriminaţi în ocuparea unui loc de muncă prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales la cursuri privind noile tehnologii. Lipseste recunoaşterea meritelor datorate experienţei. Stabilirea unor limite de vârstă pentru formarea profesională este fara doar si poate discriminatorie. Dincolo de problema accesului la competenţe, lucrătorii în vârstă au adesea nevoie de ajutor în chestiuni mai personale legate de locul de muncă, cum ar fi tehnicile de întreţinere, dobândirea de încredere în sine şi redactarea unui curriculum vitae, de informaţii relative la ocuparea unui loc de muncă, destinate special lucrătorilor în vârstă şi de lansarea mai activă a programelor guvernamentale de încurajare a angajării celor în vârstă.
Cert este ca avem nevoie de măsuri ferme menite să sprijine reinserţia profesională a lucrătorilor în vârstă pentru favorizarea traseelor profesionale pe tot parcursul vieţii active. De pilda, pot fi explorate soluţii de angajare cu normă parţială, program de muncă flexibil sau de la distanţă şi de „job-sharing” pentru a permite forme inovatoare de pensionare progresivă, limitând efectele stresului pensionării.
Stimulentele pot înlesni accesul tinerilor pe piaţa muncii si favoriza prezenta celor in vârsta sau chiar dupa varsta pensionării ca mentori. Trecerea de la o generaţie la alta poate fi facilitata prin acelasi sistem de „job-sharing” sau de fracţiune de normă.
Realitatea a probat contribuţia enormă a persoanelor în vârstă la coeziunea socială şi economică, dar şi faptul că participarea activă a acestora la solidaritatea familială şi cea dintre generaţii întăreşte rolul distribuţiei resurselor existente la nivelul familiei.
Pe de altă parte, la nivelul economiei sociale, poate fi facilitată şi încurajată implicarea acestora în activităţile voluntare prin contribuţii financiare. In cele din urmă, prin consumul de bunuri şi servicii, prin activităţile de petrecere a timpului liber, prin îngrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic în expansiune şi un nou tip de bogăţie, numită „aur alb”. Aşadar, putem promova şi dezvolta participarea economică şi socială a persoanelor în vârstă, acordând o mare atenţie mai ales binelui lor fizic şi condiţiilor de viaţă şi financiare. Si aici e nevoie de consultarea persoanelor în vârstă pentru a menţine solidaritatea dintre generaţii şi, în colaborare cu parteneri locali, să faciliteze participarea acestora la activităţi voluntare de natură educaţională, culturală sau antreprenorială.
Munca voluntară este o alta cale pentru reintegrarea multor persoane pe piaţa muncii, pentru satisfacerea nevoilor populaţiei locale, dar care nu pot înlocui rolul fundamental al autorităţilor publice în furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional. Acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovadă de el trebuie sprijinite în calitatea de parteneri în cadrul acestei politici. Astfel pot fi iniţiate procese de învăţare care ne permit să facem faţă dificultăţilor cauzate de schimbările demografice.
Inclusiv implicarea persoanelor in varsta in serviciile sociale de interes general - e.g. îngrijirea, sănătatea şi educaţia copiilor de vârstă mică - facilitează accesul părinţilor tineri pe piaţa muncii şi contribuie la combaterea sărăciei, în special în cazul familiilor monoparentale. Astfel de servicii sunt esenţiale dacă dorim să răspundem provocărilor demografice. In plus, creând locuri de muncă, serviciile sociale de interes general stimulează dezvoltarea economică pe plan local şi regional şi cresc competitivitatea locala. Din acest punct de vedere, pot fi identificate serviciile de interes general şi evaluat impactul lor social şi economic, insotite de o lista de indicatori de calitate care sa permita măsurarea progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor stabilite. Serviciile sociale destinate persoanelor în vârstă şi persoanelor dependente trebuie să beneficieze de aceeaşi atenţie şi acelaşi tratament.
I LIKE
Foarte rar ma las corupt de tentatia de a comenta. Insa cazul acesta este prea atragator. Mult prea atragator. Pensionarii, ca si restul romanilor, au nevoie de acel set de politici care va pune in miscare motorul economic. Daca se umbla la parghiile necesare toata lumea va fi fericita si problema pensionarilor va deveni istorie. Eu cred ca se pot face acele reglaje astfel incat economia sa prospere, contributiile pe cap de locuitor sa scada si volumul Bugetului National sa creasca; si nu oricum, mai putin decat ar creste economia. Ceea ce ar fi minunat. Un astfel de set de politici economice nu poate fi decat unul liberal. Mediul de afaceri trebuie lasat sa respire. Statul trebuie sa-si ia mana din economie. Politicienii si clientela politica trebuia sa-si ia mana din banii publici. Nu cred ca actualul Guvern are vre-o intentie sa faca ceva bun pentru Romania. Nu am cunoscut nici un caz in care luptele electorale s-au dat pentru romani ci pentru placinta. Placinta aia mare si frumoasa facuta din banii pe care noi toti ii platim la stat. Mai mult, cred ca esenta blend-ului de la Palatul Victoria este departe de materialul necesar pentru ceea ce economia Romaniei are nevoie pentru bunastarea Romanilor. Si am aceleasi pareri despre parlament si presedentia romaniei in acest moment.
Schimbarile in bine vor veni odata cu o noua generatie de politicieni. Care fac politica pentru a-si satisface alte nevoi nu nevoile de capital financiar din banii publici. Si vorbesc de nevoi pentru ca vad politica ca o piata politica. Cu cerere si oferta. Si oferta politica validata acum de alegatori, daca chiar a fost asa, este departe de ce avem nevoie. Discursul a fost liberal. Atat. In ceea ce priveste alte tari mentionate in acest articol: cum ar fi Ungaria, Letonia...etc... si ei au aceleasi probleme.
Doamna Profesoara Vass, am citit placut surprins diferite informatii despre dumneavoastra. As dori sa va intreb (daca am citit corect sunteti unul dintre consilierii primului-ministru) ce v-a raspuns Domnul Prim-Ministru cand i-ati spus ca masurile guvernamentale, al carui manager este, omoara economia? Va intreb acest lucru deoarece presupun ca un om cu pregatirea dumneavoastra i-a subliniat acest lucru Domniei Sale. Si presupun ca avem acelasi punct de vedere asupra politicilor economice de care Romania are nevoie si care nu au nici o legatura cu ce se intampla acum.
Astept cu un interes deosebit raspunsul dumneavoastra.
Vlad Mavrodin,
multumesc pentru mesaj si pentru intrebare. Va raspund direct aducand cateva exemple care mi-au chinuit sufletul si mintea in ultimul an, batalii continue, care inca nu si-au gasit finalitatea: - politizarea deconcentratelor - am fost si raman o opozanta febrila a deprofesionalizarii generate de cancerul politicianismului, iata detalii aici; in acest malaxor intra si suprapunerile de CA si CS in care se inghesuie numitii politici; - diminuarea evaziunii fiscale, NU prin restrictii suplimentare in special in zona impozitelor si a TVA (asa cum suna majoritatea propunerilor venite de la ANAF si MFP), ci prin simplificarea si diminuarea birocratiei, facilitarii derularii afacerii, respectiv prin intarirea sanctiunilor si a controlului pornind cu eliminarea coruptilor, a impostorilor si a neprofesionsitilor care conduc aceste institutii de control; insist cu cerbicie pe centrarea asupra diminuarii fiscalitatii si a pietei negre a muncii (50% din totalul evaz fiscale din Ro) pentru ca efectele sociale si economice sunt pe termen mult mai lung; am reusit sa comasam si sa reducem peste 100 de taxe si impozite in anul 2009, dar ar mai trebui inca macar vreo 200; efortul continua; - competitivitatea nationala - o tema complet absenta din dezbaterea publica si care nu isi gaseste inca locul bine-meritat in prioritatile publice, in afara scrasnetelor dintre dintii investitorilor care se izbesc de ineficienta masinariei guvernamentale; este unul dintre proiectele cu care am intrat de fapt in politica, pe care l-am impus in Programul de Guvernare al PDL, dar care a ramas inca la stadiul de proiect; iata detalii aici - dezvoltarea si promovarea PPP ca alternativa pentru completarea efortului public cu fonduri extrabugetare (o alternativa la constrangerile bugetare guvernamentale), mai ales in domeniile cronic sub-finantate - abia am reusit sa constientizez decidentii ca avem probleme si blocaje si ca trebuie sa ne miscam; sper ca in acest an sa vedem primele semnale.
Cam asa suna discutiile mele cu PM.
feedback
Stimata Doamna, De asemenea, va multumesc pentru raspuns. Apreciez munca dumneavoastra. Acest schimb de idei a fost o placere deosebita. Cu stima, Vlad
in vederea dezbaterii...
Revin, cu solicitarea catre toti participanti la dezbateri de a utiliza, din ratiuni de relevanta, si campul "subiect", care ar putea spori si mai mult interesul cititorilor pentru comentariul respectiv.
De asemenea, reiau rugamintea de a pastra dezbaterea in cadrul logic si civilizat al argumentelor şi contraargumentelor, cat mai departe de atacuri la persoana si cat mai aproape de subiectul dezvoltat in textul articolului.
Nu in ultimul rand, va solicitam sa evitati interventiile de tip "chat", fara continut ideatic in planul subiectului supus analizei.
Multumim!
Echilibru analitic!?
Discutam despre pensii ca necesitate a interventiei etatiste? STATUL - Pilon "sanatos" al sistemului de pensii? Vorbiti despre superficialitatea discutiilor pe tema pensiilor si demagogia politicienilor insa dvs chiar credeti ca veti rezolva vreo problema reala cu sistemul de pensii etatist? Mi se pare extrem de superficial ce scrieti aici si demonstreaza ca nu incercati sa ganditi problemele sociale si economice reale ci propuneti politici publice iresponsabile. Inainte sa discutati despre sisteme de pensii si reformarea lor poate ar fi bine sa luati in discutie natura statului (in general!) si agresiunea continua pe care o exercita asupra proprietatii private a indivizilor, iar de-abia apoi sa analizati sistemul de pensii. Altfel, problemele puse de dvs sunt in favoarea agresiunii si nu arata decat demagogie si superficialitate.
let's act
Cum pot fi problemele puse in discutie in favoarea agresiunii ? Numai solutiile pot fi. Poate nu am observat eu bine, insa Doamna Vass, nu a propus solutii. Ci doar a sugerat o relaxare a politicii fiscale. Si a dat exemple de alte state care fac acest lucru. Si eu am abordat critic articolul. Insa ar fi bine sa ne orientam critica acolo unde trebuie. Solutiile la o astfel de problema sunt mult mai complicate decat par. Mai ales la un astfel de nivel. Pentru a face ceva in aceasta directie este nevoie de conlucrare la nivelul tuturor institutiilor ce impart puterea in stat: legislativ, executiv si judecatoresc. Normal ca cel mai bine ar fi ca sub forma unei terapii graduale sau de soc sa se privatizeze integral sistemul de pensii. Insa statul are niste obligatii fata de niste oameni care au platit taxe si impozite. Si din cate stiu eu sistemul nostru de pensii este de tipul "din mers". Insa la noi nu functioneaza sanatos. Nici nu ar avea cum. Asadar este subventionat. Din nou am ajuns la aceeasi idee ca si comentariul anterior, este nevoie de un set de masuri care sa revitalizeze economia. Si eu cred ca este nevoie de mai multa actiune si mai putina demagogie. Daca esti interesat de o actiune in aceasta privinta (politica) da-mi un e-mail vlad.mavrodin@yahoo.com
imbatranirea PAYG...
Întrebarea pe care mi-o pun este ce o să se întâmple peste 40 ani când rata de dependenţă va fi de două ori mai mare iar şomajul asemenea, şi nu cât de corectă este sau nu o acţiune politică din acest moment? Un titlu care m-a frapat la un moment dat punea într-un mod extraordinar de simplu punctul pe I – Îşi permite Europa să îmbătrânească ?
Cu greutate spun că nu, în condiţiile unui sistem PAYG mă gândesc serios de ce mi se iau lunar procente din venit de un terţ în promisiune de a mi se returna când nu o să mai aibă cine să mi-i returneze. De aceea evit în această problemă particulară să-mi exprim părerile destul de puternice despre stat şi rolul, puterea, datoria lui...şi să mă uit la ce se va întâmpla când statul chiar va avea o scuză să blocheze şi mai puternic arterele economiei printr-o intervenţie necesară în condiţiile viitoare.
Aşadar, cum bine ai punctat Vlad, mişcarea cea mai potrivită ar fi clar ruperea de sub oblăduirea etatistă a sistemului de pensii, şi 3 efecte clare îmi vin în minte: 1 – fluctuaţiile demografice nu vor mai afecta cu aceeaşi intensitate, poate deloc, cât voi primi eu lunar la un moment dat, 2 – sistemul politic nu va mai avea cum, sau mai bine spus, pentru ce să intervină prin reglementări şi abrogări şi 3, poate cel mai important- se va stimula economisirea, i.e. primul pas spre doritele investiţii. Surse de informare nu am considerat necesare, orişicum date să susţină primul paragraf sunt destule.
Loredana,
pertinent comentariul dvs. si sunt in total acord. Acesta este unul dintre fundamentele pe care s-au conturat pana acum sistemele publice de pensii in multe state ale lumii, PAYG, si care nu are nicio sansa sa reziste timpului in niciun stat european, cu exceptia celor care recurg la politici imigrationiste de amploare (dar cu alte riscuri de efecte perverse societale). La fel cum nicio sansa nu are pastrarea cuplajului dintre punctul de pensie si salariul mediu pe economie din pricina deterioarii continue a ratei de dependenta in urmatoarele decenii. Aici insa solutiile propuse de statele europene sunt mai eterogene. Cert este ca noi suntem primele generatii care vor avea pensii teribil de mici daca nu ne orientam foarte rapid spre pensiile private si daca nu intram intr-un baby-boom de durata. Eu, cel putin, contribui acum :)
...pornind de la radacina raului
Asa cum sunt puse problemele in articol sunt in favoarea agresiunii pentru ca nu discuta natura statului ci il considera a priori necesar. Astfel, orice problema discutata (luand ca necesara existenta statului) nu este decat pura demagogie. Discutia adevarata se poarta pornind de la radacina raului nu presupunand ca prin nu stiu ce aranjamente politice se creeaza bunastare ex nihilo. Asemenea conceptii sunt falimentare sociologic, economic si iresponsabile etic. Parlamentul si Guvernul nu creeaza decat haos calculational prin decizii, legislatii iar Puterea Judecatoreasca nu este decat un organism monopolist al statului responsabil cu aplicarea agresiunii prin "legile" sale. Toate aceste puteri se zbat pentru o agresiune din ce in ce mai extinsa asupra societatii. Aceasta este natura statului si birocratiei. Singura masura de revitalizare a economiei este sa fie lasata LIBERA! Adica indivizii din societate sa fie lasati liberi - dreptul la proprietate privata sa le fie respectat cu strictete. De aici implicatiile economice sunt evidente. Daca puneti problemele in sensul "conlucrarii" Puterilor in Stat nu faceti decat sa fiti in favoarea agresiunii. Statul are obligatia sa dispara din societate! Acum nu maine!
in vederea dezbaterii...
Intervin, cu solicitarea catre toti participanti la dezbateri de a utiliza, din ratiuni de relevanta, si campul "subiect", care ar putea spori si mai mult interesul cititorilor pentru comentariul respectiv.
De asemenea, reiau rugamintea de a pastra dezbaterea in cadrul logic si civilizat al argumentelor şi contraargumentelor, cat mai departe de atacuri la persoana si cat mai aproape de subiectul dezvoltat in textul articolului.
Multumim!
Vlad Mavrodin :)
A, Imi pare cel putin
A, Imi pare cel putin straniu comentariul dvs. deoarece nu am discutat inca niciuna dintre solutiile pe care le propune Guvernul in proiectul sistemului unitar de pensii. Nu am facut decat sa desenez tabloul de ansamblu de la care pornim, pentru a intelege bine lucrurile. Daca sunteti in dezacord cu vreuna dintre observatiile mele astept argumentele de fond. Lasati acuzele lansate in neant, fara suport, in seama neprofesionistilor. Daca totusi ati adus in discutie tema pensiilor private, iata opinia mea aici, din care extrag un singur paragraf: "pensiile private de pe pilonul II si III sunt solutiile celor care isi doresc o pensie mai mare decat cea care poate fi acordata de catre stat, intr-un cuantum limitat la colectari. Randamentul fondurilor de pensii private a fost semnificativ mai mare in 2009 decat in statele europene. Decalajul de magnitudine care ne desparte este insa urias. Media tarilor OECD este de 70% din PIB a fondurilor de pensii private, in timp ce in Romania era de 0,17% din PIB in 2009".
Civilizat si la obiect va raspund
Ca nu acuz in neant. Sunt de acord cu pozitia prof. Gabriel Staicu si nu consider ca este vorba de "genialitate" rupta sau nu de operationalitate. Este vorba ca o ordine a proprietatii private este foarte reala si "aplicabila" si nu cred ca "profesionistii" din Guverne si State sunt cei mai potriviti oameni sa o "implementeze". Vorbesc de un fapt simplu, economic - cine doreste sa aiba pensie sa pastreze bani. Iar acest lucru nu implica "egoismul" oamenilor cum ar crede multi. Egoisti sunt aceia care "negociaza" salarii, pensii, sporuri etc din proprietatea altora. Pensiile private intr-adevar sunt cele care provin din pastrarea reala a resurselor monetare ale oamenilor. Presupune munca, sacrificiu, abtinere de la consum, preferinta de timp redusa - oamenii sunt orientati pe termen foarte lung - se abtin de la consum acum pentru a consuma mai mult mai tarziu. Si bineinteles, trebuie sa existe o moneda sanatoasa si non-existenta institutiilor gen BNR care distrug proviziile oamenilor prin politici inflationiste care fac praf puterea de cumparare si cresc preferinta de timp. De aceea, nu lansez probleme in neant ci vorbesc despre cauzele reale ale problemelor sistemului, nu despre masuri menite sa "trateze" simptomele agravand pe termen lung boala. Or, statul este institutia sociala care agraveaza problemele insa se bazeaza pe iluzia bunastarii pe termen scurt scotand in fata grupul favorizat, ascunzand efectele reale, distructive pe termen lung pentru toti.
despre marginea prapastiei bugetare
trebuie sa recunoastem, Andreea, ca toate schemele de revitalizare si eficientizare a sistemului public de pensii sunt incercari marginale de a perpetua de fapt interventionismul statal. intr-un sistem privat de pensii, ca cel adoptat de Chile, de exemplu, nu pot exista pensii ale caror atribute sa fie de genul "nesimtite" "grsolane" ... ele vor doar rezultatul economisirii proprii si al eficientei alocarii acestor economii. o sa incer ca sintetizez cat mai repede intr-un articol cateva idei de reformare a acestui domeniu dintr-o perspectiva cu adevarat liberala.
Gabi Staicu,
Andreea Paul,
atunci cand am avut in vedere o abordare contrafactuala in materie de pensii, nu am dorit nici sa fiu genial, nici sa raman in planul teoriei abstracte. imposibilitatea mentinerii acestui Caritas este certa in conditiile evolutiei demografice. parerea mea este ca factorul demografic nu este decat Calcaiul lui Ahile, care a scos la iveala deficientele structurale ale acestui sistem, carentele de organizare, de eficienta, de etica. referitor la comentariul dvs, eu nu am propus aici desfiintarea statului, ci scoaterea lui din acest domeniu al securitatii sociale. pentru ca poate exista viata si pensii si dupa ce statul inceteaza sa mai intervina, la fel cum au existat in societate si inainte ca Otto von Bismark sa vina cu ideea "geniala" a pensiilor de stat. in alta ordine de idei, daca dvs sunteti satisfacuta de echitatea si eficienta actualului sistem, eu nu am decat a ma inclina si accepta opinia dvs. ma indoiesc insa de acest lucru. pana si guvernantii dau acum din coate sa carpeasca cate ceva in planul pensiilor, tocmai pentru ca acest sistem este nefunctional. in concluzie, va invit sa cititi materialul pe care il voi posta in urmatoarele zile, sa vedem cu totii ca reforme radicale nu exista doar in planul filosofic, ci si in cel al realitatii ce ne inconjoara.
Sistemul de pensii
Foarte bun articolul, este intr-adevar o analiza pertinenta a situatiei din diferite tari europene, insa as vrea si eu sa expun cateva pareri personale cu privire la aceasta problema
Dupa parerea mea, sistemul PAYG este complet nesustentabil, pentru ca se bazeaza pe o situatie demografica care nu mai este de actualitate in majoritate statelor, si anume cresterea continua a populatiei active in raport cu pensionarii. Aplicarea acestui sistem nu este insa deloc surptinzatoare in contextul politicilor monetare inflationiste aplicate de majoritatea guvernelor. Astfel, daca fondul individual de pensie ar fi fost constituit la fel ca un depozit bancar, valoarea reala (raportata la puterea de cumparare) a acestuia ar scadea in timp, avand in vedere ca domanda este mult sub rata inflatiei. Sistemul PAYG nu numai ca nu este sustentabil pe termen lung, dar masurile prin care se incearca resuscitarea acestuia sunt sortite din start esecului. Varsta de pensionare nu poate creste la infinit, cu scopul de a include in randul pensionarilor un procent constant al populatiei, deoarece durata de viata a individului, si mai ales durata de viata activa sunt strict limitate din punct de vedere biologic. De exemplu, cresterea varstei de pensionare la 70 de ani nu este eficienta, pentru ca majoritatea celor ajunsi la aceasta varsta nu vor mai fi capabili sa munceasca, chiar si in conditiile in care speranta medie de viata se apropie de 90 de ani. Apare astfel problema batranilor inactivi, de multe ori afectati de boli cronice in ciuda tuturor cuceririlor medicinei. Pana la urma apare intrebarea fireasca: "Este moral sa tii in viata artificial, folosind tehnici medicale avansate, pe cineva care nici nu se mai poate bucura de propria viata, si nici nu mai poate oferi ceva societatii?" Aceasta este o intrebare fireasca, legata de demnitatea umana, si in niciun caz o apologie a geronticidului.
O alta problema, pe care putini au avut curajul s-o abordeze este efectul pe care sistemul de pensii il are asupra natalitatii. In soceitatile mai putin avansate, copii reprezentau garantia unei batraneti linistite, pentru ca puteau folosi surplusul lor de productivitate pentru a-si intretine parintii ajunsi la varsta senectutii. Odata cu aparitia sistemului de pensii, acest concept s-a pierdut, prin inlocuirea unui concept bine ancorat in realitate, cu unul abstract, inaccesibil majoritatii observatorilor. Problema de fond nu s-a schimbat, ci doar perceptia asupra ei, pentru ca, intr-un sistem de tip PAYG, tot surplusul de productivitate al generatiei active asigura resursele necesare intretinerii batranilor. Cu timpul, au aparut si programe conexe, legate de subventionarea ingrijirii medicale (si sociale) a batranilor. Un sistem similar a fost aplicat si in cazul generatiei tinere, a copiilor - invatamantul obligatoriu si gratuit, subventionarea asistentei medicale si interzicerea participarii lor pe piata muncii sub pretextul ca "trebuie sa isi traiasca copilaria". Aceste masuri, initiate de statul asisitential, au dus la creerea unei perceptii false asupra mecanismelor economice care guverneaza o societate, dar si o scadere treptata a responsabilitatii generatiei active atat fata de batrini, cat si fata de copii, mai ales in contextul pierderii insemnatatii economice pentru ambele categorii. Nu este deci surpinzator "conflictul intre generatii" prezent in socitatea moderna, dar si scaderea natalitatii, precum si a responsabilitatii fata de batrani. Scaderea natalitatii este cauza principala care va duce la prabusirea sistemului, pentru ca in viitor nu vor mai exista suficienti membri activi pentru a asigura un standard de viata decent celor inactivi. Imigratia nu face decat sa amane si chiar sa amplifice fenomenul pe termen lung, deoarece imigrantii vor fi tentati sa adopte modelul social deja existent in societatea respectiva.Iata cum statul existential a creat un sistem cu autoditrugere programata, cu suferinte enorme pentru toti cei implicati.
Insa scaderea natalitatii are si alte cauze, care depind atat de factori externi - resurse limitate pentru o popultie in crestere - cat si de factori interni societatii - cresterea productivitatii datorita avansului tehnologic, care duce la scaderea cererii de forta de munca (ex. tranzitia de la societatea agrara la cea industriala). Admitand in acest context si interventia statului, care lucreaza in sensul erodarii valorii monedei prin inflatie, devine clar ca singurul tip de sistem de pensii care poate functiona pe termen lung si se poate adapta la schimbarile economice, sociale si demografice este unul bazat nu doar pe acumulare monetara, ci pe acumulare de capital, deci investitii. Istoria a dovedit ca in general statul nu este capabil de nivelul de gandire economica necesar pentru a demara investitii, fiind lipsit de constrangerile care afecteaza sistemul privat: resurse alocate exculsiv voluntar si nu arbitrar precum si responsabilitate si transparenta fata de investitori - guvernul se schimba la 4 ani iar pisica se arunca in curtea urmatoare. In consecinta singurul sistem de pensii sustentabil este unul exclusiv privat, bazat pe investitii
Ce tip de investitii s-ar preta insa cel mai bine pentru un fond de pensii? Datorita timpilor lungi de acumulare si consum (de ordinul zecilor de ani) este clar ca e nevoie de bunuri de capital cu durata lunga de amortizare, dar si de utilizare. Aici pot include lucrari de infrastructura: autostrazi, poduri, cai ferate, centrale atomice, lucrari hidroenergetice de mare amploare, programe de cercetare spatiala comerciale, dar si bunuri imobiliare, atat din segmentul rezidential cat si industrial sau adminsitrativ. Din motive evidente voi exclude obligatiunile de stat, investitii doar in mod aparent sigure, si care s-ar putea dovedi a nu mai fi necesare prin prisma celor enumerate anterior. Nu este preferabila nici detinerea de produse financiare derivate, a caror valoare reala este foarte greu de estimat. Se observa ca folosind acest model de investitii se rezolva mai multe probleme:
1)Capitalul necesar marilor proiecte private de infrastructura, care vor putea fi duse la capat doar de antreprenori privati, fara interventia statului;
2)Bancile comerciale nu vor mai fi tentate sa cada in capcana imprumuturilor pe termen scurt pentru a finanta imprumuturi pe termen lung;
3)Membrii fondului de pensii vor deveni actionari, nu doar simpli deponenti sau contribuabili, devenind astfel activi prin deciziile pe care le iau;
Sistemul prezinta de asemenea avantaje multiple:
1)Investitia este individuala, deci dividendele asteptate vor fi direct proportionale cu investitia;
2)Se pot face investitii in fonduri multiple - pot exista oricati "piloni";
3)Clientul isi poate retrage sau isi poate redistribui investitiile folosind piata de capital;
3)Varsta de pensionare, modul si durata platii este flexibila, putand fi adaptata fiecarui individ in parte, dupa dorintele sale - varsta de pensionare este abolita;
Sistemul functioneaza deja in multe tari, in forme usor diferite. Ca la orice investitie, exista si riscuri asociate - investitii gresite sau frauda (Madoff). Daca pentru cea de-a doua zona de risc justitia ofera solutia recuperarii (partiale) a creantelor, prima va exista intotdeauna. Singurul mod de a limita erorile de calcul economic este eliminarea factorilor perturbatori ai pietei, incepand cu cel mai important, care este emisiunea monetara discretionara din partea statului, si sfarsind cu altele, mai putin evidente, care au acelasi autor - subventiile, salvarea firmelor(sectoarelor) neperformante, impozitele si taxele vamale preferentiale sau excesive.
Prin prisma celor mentionate mai sus, nu pot decat sa concluzionez ca masurile luate pana acum in Romania sunt echivalente proverbialei frectii la piciorul de lemn, iar ponderea fondurilor de pensii private se afla aproape de dilutiile ...homeopate :)
O simpla curiozitate, Alex
Pana la urma apare intrebarea fireasca: "Este moral sa tii in viata artificial, folosind tehnici medicale avansate, pe cineva care nici nu se mai poate bucura de propria viata, si nici nu mai poate oferi ceva societatii?" Aceasta este o intrebare fireasca, legata de demnitatea umana, si in niciun caz o apologie a geronticidului." Nu cred c-am inteles foarte bine. Sa presupunem ca ajunge mai multa lume la concluzia asta. Ce facem cu ei ? Ii testam anual sa vedem daca se mai pot bucura de viata si mai pot oferi ceva societatii ? Si daca rezultatul testului e negativ ? Ce facem cu ei ? Concret, va rog...
Do not resuscitate...
Ce am vrut sa spun, de fapt, e ca sinuciderea asistata ar trebui legalizata in toate tarile, inclusiv cu posibilitatea ca bolnavul sa isi dea acordul in prealabil, inainte ca boala sa ii afecteze semnificativ functiile mentale si fizice. De asemenea doctorii ar trebui sa fie mai realisti cu pacientii lor bolnavi terminal. Nu cred ca este etic sa vinzi cuiva "de 2 lei sperante", doar ca sa vinzi de $100K tratament, care s-ar putea ca pana la urma sa-i mai dea inca 2-3 luni de chinuri groaznice. Deja exista batrani in USA care semneaza pentru o asa numita clauza "do not resuscitate", adica in caz ca se imbolnavesc grav, sa nu mai fie conectati la aparate, ci sa fie lasati sa se duca in pace. Pana la urma mi se pare un lucru demn din partea lor. Toti trebuie sa acceptam moartea, pentru ca niciunul din noi nu va scapa de ea, cu toata medicina moderna.
In cazul unui tratament de mentinere in viata a unui astfel de pacient, familia sufera ca si cum acesta ar muri in fiecare zi. De multe ori, ei isi doresc deconectarea celui apropiat de la aparate si s-a ajuns chiar la judecata (cazul Terry Schiavo), unde membri familiei au cerut dreptul la moarte pentru ruda lor.
Daca e sa facem si o analiza economica, resursele necesare pentru a tine in viata un pacient terminal sunt extrem de mari. Gandeste-te ca aparatura de la terapie intensiva care tine in viata trupul unui om in moarte cerebrala, ar putea salva in acelasi timp multe alte vieti.
pensiile de stat impotriva economisirii
Alex, ai mare dreptate. Sistemul de pensii publice a condus, impreuna cu toate celelalte scheme de protectie sociala bazate pe solidaritatea fortata a statului, la distrugerea stimulentului pentru economisire, la explodarea preferintelor de timp prin orientarea catre prezent si, in planul relatiilor sociale, la insasi destramarea solidaritatii naturale, familiale, intre copii si parinti. As aduce un mic amendament la solutia pe care, pe buna dreptate, tu o argumentezi - "singurul sistem de pensii sustentabil este unul exclusiv privat, bazat pe investitii". Parerea mea este ca nu orice persoana care se gandeste la viitorul sau, cu responsabilitate, trebuie sa intre neaparat in morisca "investitiilor financiare", mai ales daca ne gandim la temerea oamenilor ca isi vor vedea spulberate economiile in vartejul a tot felul de fraude financiare. As prefera sa spun ca un sistem de pensii eminamente privat se bazeaza, in mod esential, pe ECONOMISIRE. Si acesta este fenomenul pe care oamenii responsabili trebuie sa-l reinvete, cu atat mai mult cu cat realizam imperativul de a ne elibera din captivitatea "securitatii" sociale a statului... Felicitari pentru analiza!
Pensii, investitii si economisire
Solutia economisirii pure ar fi valabila in cazul unei inflatii reduse, ceea ce este de negandit in contextul monopolului monetar exercitat de stat sau de alte entitati mai mult sau mai putin publice. Dar economisirea pura ar insemna reducerea masei monetare in circulatie, ceea ce nu este de dorit. Daca vrei, singura forma de economisire pura este pastrarea banilor "la saltea" :)
Daca te gandesti, chiar si planurile de economisire ale bancilor sunt tot planuri de investitii, pentru ca banii respectivi sunt dati cu imprumut, cu dobanda. Diferenta dintre dobanda creditelor si dobanda depozitelor este marja de profit a bancii. In cazul in care banii respectivi nu ar fi imprumutati mai departe, banca ar trebui sa perceapa un comision de administrare, care ar secatui suma depusa de-a lungul timpului. In plus banii nu ar mai fi disponibili pentru imprumuturi, iar investitorii nu ar mai avea cu ce sa finanteze achizitia de capital. Dupa parerea mea, bancile cu rezerva integrala sunt ineficiente. Au fost concurate puternic de bancile cu rezerva fractionala chiar in vremurile in care inflatia era inexistenta, moneda fiind legata de standardele metalelor pretioase si in cele din urma au disparut.
Dar exista si aici o solutie - transparenta in intermedierea de credite. Cu alte cuvinte, clientul ar putea semna un contract cu banca prin care aceasta sa se angajeze a pastra o suma bine determinata ca rezerva permanenta, restul fiind dat cu imprumut la o anumita dobanda. Se poate alege si planul de recapitalizare a dobanzii, adica procentajele care merg catre contul curent, respectiv depozit. Astfel, clientul va sti exact cat are disponibil in cont pentru o eventuala retragere. El va fi constient de riscul asumat si de costul de oportunitate asociat banilor care merg catre imprumuturi si va putea face el insusi o analiza risc vs. castig.
Exemplu:
Pentru banca X avem urmatoarele date:
Comisionul de administrare al contului curent = 0.25% pe an
Dobanda la depozit = 3.75% pe an
Dobanda la credit = 4.00% pe an
Cientul Y are 10000 de unitati monetare si decide ca:
25% sa constituie contul curent iar
75% depozitul, dobanda fiind recapitalizata dupa aceleasi procentaje, in fiecare luna
Fondurile de pensii ar putea functiona exact la fel ca o asemenea banca, deci oferind o proportie "sigura" care poate fi retrasa. Ele ar putea functiona cu rezerve chiar mai mici pentru fiecare client, echivalente cu un anumit numar de pensii, datorita faptului ca modelul platilor catre clienti este foarte predictibil. Singurul mod prin care avutia poate fi pusa la adapost de inflatie sunt investitiile, oricum ai pune problema
Legat de Pensii...
Va redau un articol aparut in Capital. Cum comentati? Cu stima!
Prevederea constituţională referitoare la caracterul neretroactiv al legilor ar trebui să fie garanţia constituţională a securităţii legislative. În alte ţări chiar aşa funcţionează. Tribunalul constituţional din Polonia nu a permis guvernului să aducă atingere drepturilor sociale anterior definite şi achiziţionate de pensionarii polonezi. Judecătorii au interpretat această dispoziţie constituţională ca înglobând principiul drepturilor câştigate în domeniul drepturilor sociale şi au obligat guvernul să recunoască expresia integrală a acestor drepturi nu doar pentru pensionarii din prezent, ci şi pentru pensionarii din viitor, pentru perioadele de timp în care au plătit contribuţii sub vechea legislaţie. Iar guvernul polonez a trebuit să prevadă în legi şi perioade de tranziţie.
La noi, noua lege a pensiilor sfidează principiile de drept, logica şi cetăţenii.
"Dreptul" cistigat poate fi pierdut
Cred ca, pentru inceput, trebuie lamurita diferenta dintre "drept" si pret (venit). Dreptul pe care il are un furnizor este existenta pretului, nivelul acestuia se modifica in functie de cerere si oferta. Dreptul inalienabil al salariatului este existenta salariului, dar nivelul acestuia (pretul muncii) se poate modifica (prin acordul de vointa al partilor). Dreptul inalienabil al comerciantului este existenta pretului, dar nivelul acestuia (pretul bunului vindut) se poate modifica.
Daca afirmam ca nivelul unui "drept" nu poate fi modificat (dupa incetarea conventiei), ar trebui sa acceptam ca nici preturile bunurilor nu ar trebui sa scada pentru ca dreptul cistigat de comerciant (de a vinde la un pret mare) ar fi incalcat. Ar fi absurd si singurul efect ar fi ca se deschide calea catre spirala inflatie-salarii...
REPLICA
Cu tot respectul, dar comparati mere cu pere. Nu cunosc daca aveti sau nu pregatire juridica. Inalienabil inseamna un drept care nu poate fi instrainat. Ori in discutie este cu totul altceva, un drept dobandit intr-un cuantuam in baza unei legi existente la momentul constiturii lui. Este exact ca intr-un contract incheiat intre 2 parti la un anumit moment, in baza legii existente la acea data. Mai concret, statul doreste sa modifice unilateral termenii contractului. La fel cum, spre exemplu, propunea un cunoscut patron de fotbal sa injumatateasca salariile fotbalistilor pe perioada ramasa din contract. Pensia este un drept in baza caruia suma stabilita prin decizie la data constituirii lui se plateste pana la decesul omului, uneori si dupa, la mostenitori , daca este cazul.
Nu are relevanta
Nu are relevanta daca am sau nu studii juridice. In mesajul meu am scris despre "acordul de vointa al partilor" ; vedeti dumneavoastra, daca ne referim la un contract acesta nu poate fi modificat unilateral (exceptind cazul in care exista o clauza in acest sens), dar o lege poate fi modificata fara consultarea partilor implicate (legea nu reprezinta acordul de vointa al partilor, ci dorinta legiuitorului).
Daca discutam despre un cistig banesc stabilit prin contract, nivelul acestuia nu poate fi modificat pe durata contractului exceptind cazul in care partile decid astfel. Daca discutam despre un cistig banesc stabilit prin lege, nivelul acestuia poate fi modificat de legiuitor (deci dreptul poate fi modificat sau chiar pierdut).
Legiuitorului nu ii este permis, in virtutea principiului neretroactivitatii, pe care l-ati enuntat mai sus, sa creeze legi pentru trecut (noua lege nu creeaza efecte pentru trecut). In concluzie, un drept poate fi pierdut/modificat pentru viitor, bineinteles, nu poate fi modificat pentru trecut (ar fi un abuz).
In speranta ca inteleg corect ceea ati scris, daca in momentul pensionarii, unui om i se calculeaza/stabileste un anumit nivel al pensiei pe care il primeste o anumita perioada de timp, iar legea se modifica dupa aceasta perioada, principiul neretroactiovitatii se refera la imposibilitatea de a anula suma de bani obtinuta de om in trecut (si eventual de a incerca sa o recupereze in vreun fel), dar se poate modifica pentru viitor, adica omul poate obtine in viitor o pensie mai mare sau mai mica.
Replica....
Stimate domn, are mare relevanta pentru ca nu discutam in acelasi limbaj. De acord ca legiuitorul poate modifica o lege, insa aplicarea ei se face de la data intrarii in vigoare. Dreptul la pensie se naste din momentul primei angajari, in conditiile stabilite de legea de la acea data. Teoria dvs cu noua lege nu creaza efecte pentru trecut nu tine in fata niciunui judecator. Nu stiu daca eu am scris sau nu corect legat de momentul pensionarii, insa eu va redau o hotarare a Curtii Constitutionale Romaniei..... Decizia 120/16.02.2007 - ,,Operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti aceasta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior”.
Letonia, ţară puternic afectată de criză, a redus contribuţiile plătite fondurilor de pe Pilonul II de la 8% la 2% în 2009. În acest an, 2010, contribuţiile către fondurile de pensii private obligatorii vor fi de 4%. Guvernul leton a tăiat 10% din pensiile de stat la mijlocul anului trecut. Pensionarii au atacat decizia în instanţă, iar începând din această lună vor începe să primească pensiile reîntregite. În aprilie urmează să le fie restituite şi sumele reţinute din pensiile anterioare. Nu cunosc daca au cerut si daune, insa ganditi-va ca dvs sunteti pensionar si aveti un credit la banca, pe care dupa recalculare nu il mai puteti plati. Ce faceti? Noroc ca suntem in UE, altfel ar fi vai de noi...am fi la mana unei puteri sau a alteia........Cu respect,
Legea nu este contract!
Stimate domn, faptul ca un judecator a decis ceva, nu are nicio semnificatie. Dupa cum merg lucrurile in prezent, un judecator poate sa decida ca sotia sa este Presedintele Romaniei!
Sint nevoit sa repet, un contract este rezultatul vointei partilor, o lege este rezultatul vointei legiuitorului! Daca pensia era un drept acordat in baza unui contract, niciuna dintre parti nu putea modifica unilateral contractul. Daca pensia este acordata in baza unei legi, (din nefericire pentru noi) legiuitorul poate modifica [unilateral] legea!
Principiul neretroactivitatii se refera la faptul ca noua lege nu poate modifica efectele din trecut ale vechii legi, dar modifica efectele in viitor. De exemplu, daca un om primeste pensie 5 u.m./luna incepind cu momentul T0, iar legea se modifica in momentul T1 astfel incit pensia sa fie de 3 u.m. /luna, noua lege nu poate decide ca el sa retureze 2 u.m./luna corespnzatoare intervalului T0 - T1, dar poate decide ca dupa momentul T1 sa primeasca doar 3 u.m./luna!
Daca interpretarea dumneavoastra ar fi corecta, in virtutea principiului egalitatii cetatenilor in raport cu legea, ar trrebui sa se aplice si altor domenii, de exemplu, legea salariului minim nu ar avea efect pentru salariatii care au fost angajati inaintea noii legi, intrucit neretroactivitatea (asa cum o interpretati dumneavoastra) ar aduce atingere dreptului angajatorulului de a plati mai putin!
Dar ce se intimpla daca statul Leton va devaloriza moneda (prin tiparire de moneda execedentara) astfel incit pensia reala se va reduce drastic (cam la nivelul pe care l-a decis initial guvernul Leton)? Preturile se ajusteaza automat, iar puterea de cumparare se reduce proportional. Ar mai fi vreun cistig pentru pensionari? Nici guvernele nu pot sa modifice ele legile fizicii ca sa faca piine din pietre.
Parca traim in "Conu Leonida fata cu reactiunea"... :(
Dreptul castigat
Ionel, eu stiu ca doar proprietatea individului asupra propriei persoane este inalienabila, asa cum este puterea vointei, de pida. In rest, celelalte "proprietati" sunt alienabile, de exemplu iti poti pierde casa (adica un drept castigat), daca nu iti achiti ratele. De exemplu, in perioade de criza, multi oameni isi pierd locul de munca si salariile. Sa intelegem ca acesti oameni isi pot reclama patronii ca ii deposedeaza de un "drept castigat"?
REPLICA
Si dumneavoastra faceti confuzii. In exemplul dvs casa nu o poti pierde atata vreme cat nu o ai. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate asupra casei il veti dobandi cand ati achitat creditul, acum el este grevat de o ipoteca a bancii asupra ei. Evident ca o casa o poti pierde chiar daca nu ai datorii la banca. Apropo, un „om deposedat de patron” mai are si ani de trait si alte oportunitati de munca, asi vrea sa va vad pe dvs pensionar cine va angajeaza. Nu exista in Europa o lege a pensiilor care sa stabileasca in mod unitar calculul pensiei. Poate sa fie o lege unitara cu capitole distincte de stabilire a pensiilor. Nici in socialism nu exista un mod unitar de calcul al pensiilor. Peste tot in lume magistratii si militarii au sisteme diferite de calcul al pensiei. Documentati-va si veti vedea ca asa stau lucrurile. Se spune ca trebuie alocata de la bugetul de stat suma de 1,5 miliarde de euro anual pentru a se asigura pensiile. Calculati si dvs cat inseamna raportat la PIB-ul Romaniei de 130 de miliarde de euro si vedeti cat este procentul. CHIAR NU MERITA PENSIONARII ASTA ? Cu atat mai mult cu cat an de an au loc pierderi asa zise naturale. Dar cat se fura anual sau cat este evaziunea fiscala se intreaba domnii guveranti ? DE EXEMPLU:Carta Europeană privind statutul judecătorilor adoptată la Strasburg în perioada 8-10 iulie 1998, importantă nu datorită statutului ei formal ci datorită vigorii principiilor din conţinutul ei, în conformitate cu art. 6 al CEDO, luând în considerare Principiile fundamentale cu privire la independenţa magistratului aprobate de Adunarea generală a Naţiunilor Unite în noiembrie 1985, în capitolul referitor la Remunerarea , Protecţia socială 6.4. prevede ,,Astfel, statul asigură judecătorilor care au atins vârsta legală de încetare a funcţiei lor, după exercitarea acestor funcţii cu statut de profesionist pe parcursul unei anumite perioade de timp, plata unei pensii a cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări din activitatea jurisdicţională”. Dispoziţiile Cartei au drept scop ridicarea nivelului garanţiilor în diferite state europene într-o măsură care va depinde de nivelul deja atins în aceste ţări. (Expunerea de motive ale Cartei) În accepţiunea art. 1 din Protocolul 1 la C.E .D.O. noţiune de bun a fost dezvoltată astfel încât să cuprindă nu numai drepturile reale astfel cum acestea sunt definite în dreptul intern, dar şi aşa numitei speranţe legitime. Potrivit celor mai sus relevate, pensia câştigată sau stabilită prin decizia de pensionare constituie bun, în sensul reglementării art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
Dreptul nu e drept
Principiul fundamental al statului de drept este egalitatea tuturor cetatenilor in raport cu legea , fara discriminare si fara privilegii. Acest principiu este consacrat si de articolul 16 din Constitutia Romaniei. Faptul ca in alte tari se comit abuzuri , prin crearea de privilegii [drepturi suplimentare] celor care lucreaza in aparatul coercitiv (politie, jandarmerie, armata, tribunale, etc.), nu este decit o forma de argumentum ad populum.
Nimeni nu a spus ca oamenii nu ar trebui sa primeasca cit merita (desi intr-o societate care functioneaza corect, recompensa nu se acorda dupa merit, ci dupa valoare); eu ma opun categoric unui sistem bazat pe tilharie care in plus mai este si discriminatoriu. Asadar, privilegiile acordate prin intermediul sistemului de pensii, reprezinta o problema secundara, marea problema care trebuie corectata urgent este caracterul de tilharie al sistemului de asigurari sociale.
In prezent, statul ia cu forta jumatate din salariul complet al unui salariat ( impotriva vointei acestuia) cu promisiunea ca in viitor ii va returna aceasta suma. Corect ar fi fost ca fiecare om sa fie liber sa contribuie de bunavoie la acest joc piramidal de tip Caritas. Va las sa calculati singur cit contribuie in medie un om si cit reuseste sa recupereze de la stat. Iar dumneavastra sugerati ca statul sa-i tilhareasca si mai mult pe salariatii de rind pentru a umple buzunarele unor privilegiati! Buna treaba!
Nu este o surpriza ca s-a reusit performanta definirii arbitrare a notiunii de "bun", este posibil ca in curind o Carta, o lege sau chiar un tribunal sa decida ca Pamintul este plat, desi geografia (stiinta descriptiva care analizeaza acea notiune) ne arata ca este sferic. Incercarea de a defini in mod obiectiv notiunea de "bun" este o aberatie la fel de mare. Bunul este, in mod necesar, o notiune subiectiva (ce este bun in cazul tau, nu este neaparat bun si pentru mine).
Sint pur si simplu ingrozit de modul in care dreptul sfideaza orice stiinta descruiptiva si ia decizi arbitrare dupa bunul plac al birocratilor! O reforma reala a societatii ar trebui sa aiba ca punct de plecare o reforma a fundamentelor dreptului!
Replica....
Stimate domn, daca punem ultima fraza langa prima formulata de dvs rezulta o contradictie evidenta. Vedeti dvs., plecati de la enuntarea unui principiu fundamental al statului de drept pentru ca in final sa cereti o reforma fundamentala a statului de drept...... presupun ca prin schimbarea principiilor de drept. Nici dvs nu stiti de fapt ce doriti. Principiu neretroactivitatii legii prevazut in art. 15 alin. 2 (dvs invocati art 16, care va convine in argumentare) nu l-au inventat cei care fac azi legile, el vine din dreptul roman. Privilegii vor exista cat va fi lumea, egalitatea este in raport cu legea, iar o lege se adreseaza unui anumit segment de populatie si nu tuturor. Legea care reglementeaza drepturile magistratilor se refera la ei si nu la bancheri, economisti, tamplari..etc. Egalitatea este intre magistrati cu privire la aplicarea ei.O putere vine si pleaca. Regulile se stabilesc pentru viitor si tot viitorul este cel care va hotara schimbarea lor sau nu, insa efectele se produc de la data aparitiei legii. Limba romana permite multe comparatii, apropo de faptul ca pamantul este plat, in schimb dreptul este o stiinta „exacta”, nu te poti juca cu termenii. Cu stima,
Statul de drept nu inseamna statul judecatorilor
Stimate domn, in comentariul meu de mai sus, am incercat sa arat ca "dreptul" nu este "drept". Mai clar, faptul ca legiuitorul si judecatorii incalca in mod flagrant egalitatea cetatenilor in raport cu legea (incalca principiile statului de drept). Or, in acest caz, nu mai putem discuta de drept (justitie), ci despre legitimarea unor abuzuri (privilegii).
In prezent, legea care se refera la "egalitatea magistratilor intre ei" ii exclude tacit celelate categorii de salariati , viitori pensionari. Aceasta lege, despre care vorbiti, a privilegiilor judecatorilor ii transforma din cetateni de rind intr-un fel de semizei. Discriminarea apare intre cele doua categorii : magistratii si restul cetatenilor!
Nu stiu cum puteti spune ca dreptul este o stiinta exacta , din moment ce exista o sumedenie de decizii contradictorii ale instantelor din Romania. O stiinta exacta este matematica in care fiecare poate verifica rezultatul unui calcul si poate fi identificata cu usurinta eroarea. Daca dreptul ar fi fost o stiinta exacta, am fi putut inlocui cu usurinta judecatorii cu un calculator, dar toti stim ca ar fi imposibil intrucit decizia judecatorilor nu poate fi decit subiectiva! Completul de judecata nu este o echipa de matematicieni care fac calcule pe hirtii in baza informatiilor primite de la partile aflate in conflict, ci decid in functie de impresiile si opiniile personale.
Categoric este necesara o reforma institutionala a dreptului ca stiinta (si in special a sistemului juridic prin privatizare), astfel incit justitia sa devina cit mai "oarba", sa lucreze pentru cetateni si renunte la incalcarea principiilor statului de drept pentru tot felul aberatii discriminatorii.
Va doresc o seara buna
"legislatia" nu este egala cu "dreptul"
Nu stiu de ce spuneti ca ar fi vorba de confuzii in ceea ce priveste interventia mea. Nu ma refeream neaparat la un credit ipotecar, in cazul caruia casa este intr-adevar in proprietatea bancii. Exemplul meu era unul "generic", fara pretentia de a ridica probleme tehnice. Neachitarea unui credit declanseaza procedura executarii silite, iar daca numai casa este singurul activ ce poate fi valorificat, atunci ea va fi pierduta.
Ma asociez intrutotul argumentelor lui Bogdan T, poate cu precizarea ca nu "dreptul nu este drept", ci terminologic, mai degraba legislatia statului nu poate fi subordonata, in mod necesar, principiilor de drept. De multe ori, prin insasi legislatia sa, statul incalca in mod grav "dreptul", sau mai bine spus "drepturile (de proprietate) ale oamenilor.
Publicaţi un comentariu nou