Politica de decriminalizare a drogurilor dă rezultate
Glenn Greenwald
Traducere de Bogdan C. Enache
Luna viitoare, californienii vor vota asupra Propunerii 19, o măsură de legalizare a marijuanei. Deoarece niciun stat nu a făcut un astfel de pas, votanţii sunt supuşi unui val de afirmaţii neînsoţite de dovezi menite să inspire frică cu privire la ce se va întâmpla dacă prohibirea drogurilor va fi abolită. Dar nu e nevoie ca – şi nu ar trebui ca – lucrurile să stea în felul acesta. Cu zece ani în urmă, Portugalia a devenit prima naţiune occidentală care a adoptat decriminalizarea pe scară largă, la nivel naţional, a drogurilor. Acea lege – adoptată la 1 octombrie 2000 – a abolit sancţiunile penale pentru toate tipurile de narcotice – nu doar marijuana, ci şi droguri tari, precum heroina şi cocaina.
Decriminalizarea drogurilor în Portugalia se aplică doar consumului personal de droguri; traficul de droguri rămâne o infracţiune penală. Există în acest moment dovezi empirice întinse de-a lungul unui deceniu privind ce se întâmplă efectiv – şi ce nu se întâmplă efectiv – atunci când sancţiunile penale împotriva posesiei de droguri sunt ridicate.
Indivizii prinşi cu droguri în Portugalia nu mai sunt arestaţi sau trataţi ca criminali. În schimb, ei sunt trimişi în faţa unui tribunal de profesionişti din domeniul medical unde li se oferă oportunitatea, dar nu sunt constrânşi, să primească tratament furnizat de guvern.
În ceea ce îi priveşte pe cei care sunt diagnosticaţi ca dependenţi de droguri, tribunalele au puterea de a impune sancţiuni non-penale. Dar în practică, scopul principal este direcţionarea indivizilor către tratament.
Indiferent de măsurătorile utilizate, schema de decriminalizare a drogurilor din Portugalia a fost un succes răsunător. Consumul de droguri în rândul multor categorii a scăzut în termeni absoluţi, inclusiv pentru grupuri demografice-cheie, cum ar fi adolescenţii între 15 şi 19 ani. Acolo unde rata consumului de droguri a crescut, creşterea a fost modestă – cu mult sub creşterea înregistrată în majoritatea celorlalte naţiuni membre ale Uniunii Europene, care continuă să criminalizeze consumul de droguri.
În momentul de faţă, Portugalia, care se număra printre ţările cu cele mai mari probleme în materie de consum de droguri, are cea mai scăzută rată de consumatori de marijuana şi cea mai scăzută rată de consumatori de cocaină. Bolile legate de consumul de droguri, inclusiv transmiterea virusului HIV, transmiterea hepatitei şi decesele cauzate de consumul de droguri, au scăzut semnificativ.
Dincolo de date, succesul Portugaliei în materie de decriminalizare este ilustrat de absenţa agitaţiei politice în favoarea revenirii la criminalizarea consumului de droguri. Aşa cum era de aşteptat într-o ţară conservatoare din punct de vedere social şi predominant romano-catolică, propunerea de decriminalizare a consumului de droguri a provocat o controversă intensă cu un deceniu în urmă.
Mulţi politicieni au insistat că o vastă paradă de lucruri oribile vor avea frâu liber ca urmare a decriminalizării consumului de droguri, inclusiv creşterea masivă a consumului de droguri în rândul tinerilor şi transformarea Lisabonei într-un „paradis al drogurilor pentru tineri”.
Însă niciunul dintre acele scenarii înspăimântătoare nu a avut loc. Cetăţenii portughezi, capabili să compare problemele scăpate de sub control privind consumul de droguri din anii 1990 cu situaţia mult îmbunătăţită din prezent, nu doresc revenirea la vremurile în care consumul de droguri era criminalizat. Niciun politician influent nu susţine un astfel de demers.
Deşi populaţia Portugaliei este mult mai mică decât cea a Statelor Unite, peste zece milioane de oameni nu poate fi considerată o cifră nesemnificativă. Dar mult mai relevant decât mărimea populaţiei este faptul că în anii 1990 Portugalia – ca şi Statele Unite astăzi – avea o problemă explozivă în privinţa drogurilor. Şi cu cât statul a criminalizat mai mult consumul de droguri, cu atât problema a devenit mai gravă.
Decriminalizarea consumului de droguri în Potrugalia a devenit o soluţie practică în momentul în care parlamentul a convocat o comisie de experţi apolitici însărcinaţi să determine modul cel mai eficient în care ţara ar putea să-şi rezolve problema tot mai gravă privind consumul de droguri. Comisia a conchis că decriminalizarea era cea mai bună cale pentru reducerea problemelor legate de consumul de droguri, iar evenimentele scurse între timp au demonstrat înţelepciunea acelei recomandări.
Ideea că decriminalizarea poate ameliora problema consumului de droguri ar putea părea contraintuitivă. Dar oficialii portughezi privind combaterea consumului de droguri, cu o experienţă de un deceniu privind decriminalizarea consumului de droguri, înţeleg raţiunile pentru această relaţie cauzală.
Mai întâi, atunci când un guvern ameninţă să transforme consumatorii de droguri în criminali, un zid al fricii ia naştere între oficiali şi cetăţeni şi, ca urmare, acesta previne tratamentul eficace şi campaniile educaţionale. Cei mai importanţi oficiali portughezi din domeniul combaterii consumului de droguri au declarat că stigma creată prin criminalizarea consumului de droguri şi teama faţă de guvern reprezentau cele mai mari bariere împotriva campaniilor educaţionale eficace şi programelor de tratament în cursul anilor 1990.
În al doilea rând, tratarea dependenţei în ce priveşte consumul de droguri ca o problemă de sănătate, nu ca o infracţiune penală, înseamnă că soluţiile corecte pot fi identificate. Şedinţele de terapie cu cei dependenţi de droguri sunt mult mai eficace decât închisoarea în a transforma consumatori dependenţi de droguri în non-consumatori de droguri.
În al treilea rând, când un guvern nu mai cheltuie sume importante de bani pe arestarea, judecarea şi încarcerarea consumatorilor de droguri, acei bani pot fi utilizaţi în schimb pe tratamente foarte eficace, precum şi pe servicii, precum clinicele de metadonă, pentru a limita problemele legate de droguri.
Indiferent de opiniile fiecăruia privind liberalizarea drogurilor, dezbaterea trebuie întemeiată pe dovezi empirice şi nu pe speculaţii şi incitări la frică. În momentul în care votanţii din California sunt pe cale de a lua o decizie extrem de importantă privind politica în materie de droguri, experienţa lungă de un deceniu privind decriminalizarea din Portugalia ne furnizează exact tipul de examinare raţională a chestiunii care a lipsit foarte mult din dezbaterea publică.
Glenn Greenwald este un avocat şi publicist american specializat pe apărarea drepturilor şi libertăţilor civile.
Articol apărut iniţial în revista The Politico, 14 octombrie 2010.
Respinsa, pana data viitoare
Propunerea 19 a fost respinsa la un scor strans - 54% dintre californienii prezenti la vot au votat "NU". Totusi, scorul strans arata ca atitudinea in privinta drogurilor incepe sa se schimbe in USA, iar guvernele statelor latino-americane se intreaba de ce au fost fortate de catre administratia de la Washington sa implementeze timp de zeci de ani o politica atat de dura impotriva narcoticelor, care a avut drepr consecinta pagube umane si materiale semnificative. "Razboiul impotriva drogurilor" care a reprezentat punctul culminant al prohibitiei asupra stupefiantelor, initiat de administratia Reagan in anii '80 a costat sute de miliarde de dolari, a facut zeci de mii de victime si a creat oportunitati de crestere fantastice pentru organizatiile criminale. In final aceasta prohibitie a avut efecte de aceeasi natura, dar mult mai grave decat cea impotriva alcoolului din anii '20-'30 si probabil va fi ridicata de politicieni din acelasi considerent practic - nevoia de fonduri la buget, obtinute prin legalizarea si taxarea unei activitati economice bine dezvoltate. In lipsa iminentei falimentului suveran al Californiei, legiuitorii nu s-ar fi grabit in niciun caz sa puna problema pe tapet.
Elementar, draga Watson!
Ca orice masura interventionista si politica de incriminare a consumului si comercializarii drogurilor are efecte opuse celor declarate. Sau ma rog, daca nu opuse, atunci "surprinzatoare".
Si cel mai important efect este cresterea pretului acestuia. Acesta la randu-i are alte efecte, printre care:
- consumului de droguri i se asociaza din ce in ce mai des actiuni infractionale.
- profituri din ce in ce mai mari ale traficantilor, care astfel, pe de o parte sunt stimulati sa riste din ce in ce mai mult, iar pe de alta parte le ofera resurse mijloace din ce in ce mai perfectionate cu care sa lupte impotriva autoritatilor.
Au mai fost niste inteligenti care au incercat prohibitia...
Interesant
Deci, in concluzie, daca un lucru este legal, nu mai devine atractiv pentru infractori. Daca ganditi asa, capete "luminate", atunci hai sa legalizam crimele, furturile, violurile etc ca poate in cativa ani o sa "scapam" de ele=))
Distinctia dintre infractiunile reale si cele "fara victima"
Comiti o eroare des intalnita, considerand ca fiind echivalente faptele intreprinse de un individ impotriva altui altui individ, cum ar fi frauda, furtul, talharia, violul sau crima, si cele care se reflecta doar asupra sa, cum ar fi consumul diferitor substante, promiscuitatea sexuala, inclusiv cea remunerata, sau practicarea jocurilor de noroc. Este absurd ca cineva sa fie incriminat pur si simplu pentru ca dispune de propria persoana dupa cum crede de cuviinta. Prostitutia si consumul de substante narcotice au existat intotdeauna in cadrul societatii umane, unde au constituit mijloace de recreere sau defulare, fara a degenera neaparat in agresiune. Insa atunci cand un grup de indivizi, fie el majoritar, incearca sa interzica astfel de comportamente unui alt grup de indivizi va folosi in mod necesar mijloace coercitive, deci violenta sau amenintarea acesteia. Agresiunea nu a dus niciodata la instaurarea pacii in societate, ci a nascut intotdeauna violenta. Aceasta nu se manifesta neaparat in acelasi timp sau loc in care actioneaza agresiunea primara, ci, adeseori este decalata tmporal si spatial - razboaieie civile din Mexic si Columbia nu sunt decat consecinte directe ale "razboiului impotriva drogurilor" initiat de administratia americana. Mai mult, purtarea unui astfel de razboi presupune cheltuieli publice impresionate, sustinute prin inasprirea fiscalitatii, care nu reprezinta decat o agresiunea legala a institutiilor statului impotriva propriilor cetateni.
In plus, o activitate care este interzisa, de exemplu consumul de droguri, devine automat periculoasa si foarte costisitoare, deci poate constitui un mijloc de a demonstra curajul sau pozitia sociala pentru anumiti indivizi. Ceea ce multi nu inteleg este ca tocmai criminalizarea drogurilor le face asa de cool in randul populatiei, lucru care duce la cresterea cererii dincolo de plafonul sau natural. La fel ca si in cazul prostitutiei, cei care comercializeaza astfel de substante se expun unor riscuri mult mai ridicate decat cele suportate de cei care desfasoara activitati ce nu sunt incriminate, pentru ca trebuie sa se fereasca atat de agresiunea spontana a concurentilor, cat si de cea cronica, a institutiilot statului. In acest scop, mare parte din profit este reinvestit in asigurarea protectiei, care presupune atat asigurarea pazei armate, cat si coruperea oficialitatilor si reprezentantilor fortelor de ordine. Pe termen lung, nu vor rezista in "bransa" decat cei care prin agresiune, reusesc sa-si asigure o cota de piata si de profit suficient de mare pentru a-si asigura un nivel de protectie superior celui detinut de concurenta. Iata cum, pri initierea agresiunii, institutiile statului nu fac decat sa impinga o activitate economica din sfera fireasca a pietei, dominata de schimburile voluntare, intr-o zona unde "schimburile" se fac de cele mai multe ori prin agresiune. Dupa cum spuneam, astfel de actiuni agresive nu raman fara urmari nici asupra cadrului institutional, care se dezintegreaza pana la urma, nemaiputand asigura protectie indivizilor in fata agresiunilor veritabile, cum sunt cele enumerate la inceputul expunerii.
Dupa cum am aratat mai sus, agresiunea, chiar daca este legiferata si institutionalizata, nu poate fi nici morala, nici productiva pentru societate in ansamblul sau. Confruntate cu escaladarea violentei asociate activitatilor scoase in afara legii, guvernele aleg de cele mai multe ori solutia escaladarii agresiunii, atat asupra celor direct implicati, dar si impotriva celorlalti, care, platind impozite, sunt obligati sa suporte costurile asociate. Esecul unei astfel de politici este cel mai evident chiar in USA, "patria libertatii", unde rata de incarcerare este mult superioara celei din multe state mai putin "democratice", cum ar fi China. Mare parte dintre cei care zac in puscariile americane au fost condamnati pentru infractiuni minore, legate de consumul de droguri sau de traficul de mica amploare. Acesti indivizi sunt de-o potriva scosi din circuitul economic si devin o povara pe umerii contribuabililor, care trebie sa-i intretina in puscarie. In acelasi timp, costurile asociate cresterii prezentei politienesi ridicate acasa, precum si a ajutorului militar acordat partenerilor in acest razboi incarca si mai mult nota de plata. In ultimul rand, prin scoaterea din sfera activitatilor economice normale, se pierd si sumele fiscalizabile, si care ar fi putut astfel, usura povara celorlalti contribuabili, care sunt practic fortati sa suporte costurile acestui val de represiune complet nejustificata. Experienta practica, incepand cu prohibitia alocoolului din USA intre anii 1919-33, cunoscuta ca perioada de ascensiune fulminanta a crimei organizate, a aratat o scadere dramatica atat a costurilor umane, cat si a celor materiale dupa decriminalizarea narcoticelor. Practic este mai ieftin sa previi si sa tratezi, decat sa ameninti si sa pedepsesti. In plus, preventia si tratamentul pot fi asigurate preponderent din resurse alocate voluntar, cum ar fi donatiile sau asigurarile medicale private, in timp ce represiunea este apanajul exclusiv al institutiilor statului, care sunt finantate din taxe si impozite.
"hai sa legalizam crimele,
"hai sa legalizam crimele, furturile, violurile"
Eronat, astea-s agresiuni, inseamna initierea violentei! directe (crimele, violurile) si indirecte (furturile). Pe care oricat le-am "legaliza" nu vom putea sa le si legitimizam. Nu tot ce e "legal" e si legitim. Si viceversa.
Unde-i ilegitimitatea consumului/comertului de/cu droguri? Ce drepturi/libertati ai incalca si cui anonimule, daca te-ai droga?
@Anonymousdiferenta dintre
@Anonymous diferenta dintre legalizarea drogurilor sau a prostitutiei si "legalizarea" crimelor, furturilor si violurilor este ca la ultimele una din partile implicate o face impotriva vointei proprii, insa n-am auzit inca ca cineva sa fie obligat sa mearga la curve sau sa fumeze un joint. logica elementara ...
Problema drogurilor este
Problema drogurilor este un caz foarte dificil pentru societate si diversele sale abordari duc la o agitatie si mai mare pe marginea acestui subiect, ceea ce ii face pe tineri si in general pe adolescentii ce se afla intr-o continua cautare de sine, sa fie interesati si curiosi in legatura cu aceste pericole. Intradevar nu neg ca trebuie sa existe o politica foarte dura si programe serioase de educare impotriva drogurilor, care sa ii faca pe indivizi sa vada raul pe care il pot cauza insului in particular cat si celor din jurul sau, dar aceasta furtuna ce se face pe marginea acestui subiect sincer ii face sa fie tot mai interesati...mai ales ca atunci cand esti tanar esti curios si dornic sa experimentezi... Deci dupa parerea mea toata aceasta valva nu ii instiga pe tineri la nimic altceva decat la a incerca si foarte probabil vor cadea prada acestor ``fantezii``.
Cum definim drogurile?
Multe dintre drogurile criminalizate de legile in vigoare sunt cu mult mai putin nocive decat cele legale, cum ar fi alcoolul, asa cum arata un studiu recent: http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736%2810%2961... (login)
. Dupa cum spuneam, prohibitia impotriva alcoolului impusa in America anilor '20-'30 nu numai ca nu a reusit sa scada consumul, care a inregistrat chiar o crestere semnificativa, ci a constituit un teren fertil pentru dezvoltarea fulminanta a crimei organizate, care au folosit profitul obtinut in urma contrabandei pentru a escalada violenta si a-si diversifica activitatile criminale. Analog, fiscalizarea excesiva a tutunului in EU asigura venituri importante obtinute din contrabanda organizatiilor criminale din anumite state ale uniunii.
Alaturi de consecintele economice nefaste si de scaderea nivelului general de siguranta in societate, subliniate in comentariul precedent, criminalizarea drogurilor asociaza in mod inevitabil consumului un stigmat social care nu numai ca nu il reduce, ci in primul rand ii impiedica pe cei dependenti sa caute ajutorul de care au nevoie. In loc sa fie consiliati, reabilitati si vindecati, acesti dependenti ingroasa de multe ori randurile victimelor sistemului represiv, fiind transformati in sclavi de catre organizatiile criminale. Multe dintre prostituatele de pe strazile Europei sunt tinute sub control de catre traficantii de carne vie prin fortarea dezvoltarii dependentei de anumite categorii de stupefiante, pe care ei le asigura, in regim de monopol (monopolul nu poate fi mentinut decat prin agresiune) in schimbul venitului obtinut din "prestatiile" fetelor. Iata cum odata initiata agresiunea, ea nu numai ca nu dispare, ci se propaga in modinevitabil in societate. In acest caz agresiunea statului impotriva traficantilor si dependentilor creeaza conditi propice manifestarii agresiunii primilor impotriva ultimilor. In cazul in care drogurile ar putea fi achizitionate pe piata libera, ar disparea si posibilitatea folosirii dependentei de acestea ca factor de coercitie.
Dle Nicolin
chiar aveti incredere in acel studiu ? Din experienta mea astfel de studii sunt dependente si de o anume atmosfera sociala dependenta de istericalale frigidelor la meonopauza .. Este alcoolul atat de rau ? In curand vine Craciunul ... Orice barbat normal din tara asta va trece pe un regim de supt inteniv pana la Sf Ioan : o tarie -doua la gustari, juma de vin ori 2 beri la felul 2 , poa inca un pahar de vin la desert .. Cam juma dintre femei vor bea cel putin un pahar de vin pe zi . Dupa sf Ioan .. post (apa) fara probleme !In concedii - cei ca isi mai permit - barbatii sug cel putin o bere zilnic (ce naiba ! sunt in concediu !!) si dupa concediu apa plata sau robinetovka ... Oare un regim de 3 saptamani de heroina ori cocaina poate fi intrerupt la fel de brusc ?! Citesc ca nu .. (aici nu am experienta personala si sper ca nici dvoastra). Insa mentalu unora zice "a bea 1 pahar = betie = a bate nevasta" si apar cestii ciudate precum "alcoolicu de weeck end" - adica daca dvoasta beti o bere sambata si dumninica .. sunteti .. alcolic. Ca alcolism inseamna consum regulat. Regulat poa sa fie si sa bei de Craciun, Paste si Sf Maria !! Si asa ajunge alcolul mai rau decat heroina (spre stiinta dvoastra pana la primul razboi mondial morfina si heroina, cocaina erau legale. Bani sa ai . Sinucisu de la Mayerling era heroinoman. Freud cocainoman.) Fumatul este detestat pentru miros. Sarea de baie poa insa sa fie considerata curata ... In privinta prostituatelor - "supunerea" lor in mod traditional se face prin bataie. Crunta . Si de multe ori aceata punere in sclavie este tolerata pudibond de societate si de onor publicu muerin ("mai bine pe ea !!" ori "sa aiva un sa mearga si Gigel!" )care alege sa zicaa "sclavie sexuala" si sa priveeasca in alta parte ...(si sa tolereze excursiile sexuale ale pedofililor .. Daca in Tailanda atunci poa sa se laude in public cu fetite de 8 ani!).Cam pe aici suntem cu o anue morala publica cam imorala ... Sa nu fim ipocriti si sa zicem ca "agresiunea statului impotriva traficantilor ". Ca altfel este vorba si de agresiunea statului impotriva exibitionistilor , a soferilor imprudenti samd . Si ajungem sa toleram agresiunea proxenentilor impotriva legilor care interzic sclavia.
"Sa nu fim ipocriti si sa
"Sa nu fim ipocriti si sa zicem ca "agresiunea statului impotriva traficantilor ". Ca altfel este vorba si de agresiunea statului impotriva exibitionistilor , a soferilor imprudenti samd ."
Eronat! Aceeasi eroare ca a anonimului cu "legalizarea" crimelor, furturilor etc". Nici o legatura intre traficant si exibitionist (vezi revistele de profil de exemplu) pe de-o parte, si soferul care merge pe contrasens. Iarasi nu vad legatura intre alcolism si bataia nevestei.
Da legatura logica intre
Da legatura logica intre consumu de droguri si prostitutia fortata vezi?
Si mai iesi si tu prin lume, mai asculta ce zic muierili "Io as interzice bautura si tutunu! Sa nu mai fie !" si pe urma sa cauti argumente logice.. Cum la fel nu are nici o logica "agresiunea statului impotriva traficantilor ". Poate decat din pv al infractorilor ...
"Da legatura logica intre
"Da legatura logica intre consumu de droguri si prostitutia fortata vezi"
Nu sunt sigur ca am inteles la ce te referi cand spui "prostitutie fortata".
Poate exista, dar tot din vina statului, care incriminand consumul drogului creste pretul acestuia atat de mult incat procurarii lui i se asociaza, din ce in ce mai mult, alte activitati infractionale.
Prostitutia fortata insa ( sau "autofortata" daca la asta te referi) nu e o activitate infractionala. Chiar daca e declarata ilegala in multe state.
Liber şi singur
Povestea asta, cu libertatea de a face ce vrei cu propria persoană, are cîteva limitări. Deşi sînt de acord cu dezincriminarea drogurilor (mă rog, hai să zicem a celor uşoare), am unele îndoieli că, după consum, individul e întotdeauna cel care ia o hotărîre. Dacă ar fi aşa, orice dependent s-ar lăsa a doua zi, doar face ce vrea cu corpul său, e liber să se lase sau s-o rărească, sau să se întoarcă la marijuana. Problema e că, în multe cazuri, tot mai multe, individul nu mai e liber să acţioneze cum vrea, trebuie să alerge după drog, altfel chiar a dat de dracu'. Ziua lui e dedicată drogării, şi nu existenţei.
O privire libertariană pură ar putea spune: "Şi ce-mi pasă mie? Cîtă vreme nu-mi face rău, poa' să crape!" Aici ar trebui gîndit un sistem al permisiunilor limitate. Părerea mea!
Laolalta, dar liberi
D-le Florin Iaru, bineinteles ca nu putem accepta, asa cum spuneti, ca fiecare sa faca ce doreste cu propria persoana, cum ar fi cazul in care cineva ar dori sa isi utilizeze corpul pe post de kamikaze pentru a interfera, agresiv si deci nelegitim, cu integritatea corpurilor celorlalti oameni.
In chestiunea de fata, problema s-ar reduce, logic si metodologic, exclusiv la acest criteriu al libertatii personale.
Insa chiar libertarienii sadea, cum ar fi de pilda Walter Block, inteleg ca nu in acest punct - in care celalalt (pe limba lui) crapa - trebuie trasa, de fapt, cortina. Caci ei, dedicati libertatii individuale inclusiv prin dezincriminarea drogurilor, sunt in realitate si deloc paradoxal MAI UMANISTI decat cei care pretind ca isi salveaza cetatenii cu fiecare ciuntire zilnica a libertatii acestora.
Aici sîntem de acord.
Fără-ndoială. V-o spune unul care a încercat - şi nu i-a plăcut. Mai bine fumător şi băutor. E mai uşor. :) Cît despre moraliştii de mucava, ei sigur mai ciupesc cîteva prostituate de fund şi mai consumă - dar, cum spuneau şi tartorii cenzurii comuniste, deh, ei sînt oameni superior, plăcerile astea nu-s pentru vulg! Facerea de bine cu de-a sila chiar că e acţiune pură împotriva mamei beneficiarului.
Într-adevăr, sunt multe
Interdictiile creeaza intotdeauna "piete negre"
Iata un nou exemplu in acest sens: in urma impunerii de limite pentru cantitattile de medicamente, precursori ai metamfetaminei, care pot fi cumparate de la farmaciile americane, pretul acestora pe piata neagra pur si simplu a explodat, oferind o sursa nesperata de venit pentru cei dispusi sa riste, si o noua provocare pentru politie, cu cheltuielile publice de rigoare.
Libertatea fara frau
Este ideologia anarho-capitalista este atat de rigida incat nu ingaduie nici un control al statului aspupra pietei libere, nici macar in droguri grele, si nici macar vanzarii catre minori?
Daca asa ar fi utopia anarho-capitalista, intreprinzatoarele brunete ar vinde doze de heroina/cocaina/LSD la colt de strada langa scolile generale, cum faceau pe vremuri cu seminte si "ciunga cu surprize". Cu exceptia acelor intreprinzatoare care ar scoate un profit chiar si la preturi mici pe doza (chiar si cu 1 RON doza, daca s-ar aduce in tara zeci de milioane de doze de un gram cu fiecare transport aerian si vinde la en-gross in complexul Europa cu 50 bani doza, pret de retail 1 RON). In Afghanistan s-ar pregati dozele en-gross cu 40 bani, si rudele presedintelui Karzai (dupa ce pleaca americanii si il lasa in pace) pot face un transport aerian de 40 tone spre Bucuresti ar scoate lejer un profit brut de 400k RON cu fiecare drum, din care probabil ca ar plati cam 60% costurile de transport. Piata libera, domnule! (sunt si avioane cargo Antonov cu payload de 250 tone, dar sa zicem ca fratele lui Karzai nu vrea sa isi puna toate ouale intr-un cos).
Cu asa preturi mici (de 1 RON doza) fara nici un tarif vamal sau acciza la atfel de importuri nocive, 70% din populatie ar ajunge dependenta de drog, cum au ajuns aproape toti chinezii middle-class si chiar si multi chinezi mai saraci dependenti de opiu in secolul 19.
Americanii au o vorba, "don't let the perfect be the enemy of the good". Daca razboiul anti-drog nu poate opri traficul 100%, macar poate sa il faca mult mai scump, sa zicem sa fie 100 RON doza in loc de doar 1 RON doza (cat ar fi cu piata libera). Chiar si minarhistii sunt de acord cu controlul asupra drogurilor grele (a nu se confunda cu droguri usoare precum tutun sau marijuana), si legi de genul interzicerii conducerii sub influenta alcoolului. O reducere de 95% a betivilor la volan este mai rea decat o reducere de 100%, dar e mult mai buna decat libertatea nelimitata.
Aceste compromise fac ca minarhismul sa fie oarecum realist, si desi nu e probabil sa fie adoptat vreun sistem care sa lasa batranii fara resurse sa scurme prin gunoaie dupa mancare, are sa zicem o sansa intr-un milion in tari bogate precum Elvetia, Luxemburg, sau Monaco. Dar sa crezi ca vreun popor isi va da acordul unui sistem in care sa fie concurenta cat mai mare intre vanzatorii de droguri, si preturile sa ajunga cat mai mici, si copiii de clasa I sa fie liberi sa cumpere "doze cu surprize cu masinute sau cu fotbalisti" de la intreprinzatoare brunete la fiecare colt de strada (si mai concentrate langa scoli), atunci inseamna ca nu intelegi natura umana.
O insistenta asupra libertatii de a vinde si consuma droguri grele indiferent de varsta este un cui in sicriul anarho-capitalismului. Asta nu inseamna ca minarhismul sau libertarianismul in general nu mai pot fi discutate.
Publicaţi un comentariu nou