Să disciplinăm băncile centrale!
Florin Aftalion
Bruxelles-ul vrea să înfiinţeze un Consiliu al riscurilor sistemice însărcinat cu asigurarea unei supravegheri micro-prudenţiale a sistemului financiar. În această chestiune, el se inspiră dintr-un raport al unei comisii prezidate de Jacques de Larosière, care a declarat pe bună dreptate: "băncile centrale trebuie să plaseze stabilitatea financiară mondială în centrul preocupărilor lor, pe picior de egalitate cu stabilitatea preţurilor, pentru a împiedica apariţia crizelor sistemice în viitor".
S-ar părea că riscul sistemic împotriva căruia vrea să se doteze Comisia Europeană se referă la accidente precum insolvabilitatea care, afectând mai întâi una sau mai multe entităţi - bănci, companii de asigurare, fonduri de hedging - îşi extind apoi efectele destructive, din aproape în aproape, în întreg sectorul financiar şi apoi în întreaga economie. Astfel de catastrofe ar putea fi provocate de spargerea unei bule sau de acumularea de active calificate drept toxice, altfel spus produse derivate complexe găzduite pe bilanţurile contabile ale băncilor.
Problema pe care o pune misiunea viitorului Consiliu de riscuri sistemice derivă din faptul că este imposibil de a şti dacă o creştere a cursului unei pieţe reprezintă o bulă sau este o reacţie variaţii ale fundamentelor. Alan Greenspan a declarat de altfel în 1996 că nu poate fi recunoscută existenţa unei bule decât după ce aceasta s-a spart. Este un lucru confirmat de teoreticienii din finanţe, care se declară incapabili de a recunoaşte bulele speculative în timpul formării aceastora. De unde şi pericolul de a vedea Consiliul de riscuri sistemice trăgând semnalul de alarmă de fiecare dată când este constatată o apreciere prelungită a unui preţ sau a unui curs. O astfel de atitudine ar împiedica probabil apariţia crizelor dar şi a dezvoltării economice.
Un alt obstacol în calea bunei funcţionări a unui Consiliul de riscuri sistemice derivă din complexitatea anumitor produse financiare a căror dezvoltare este însărcinat să o supravegheze. Trecutul recent a arătat că în marea lor majoritate nici autorităţile de reglementare, nici observatorii neutri, nici cercetătorii nu au prevăzut problemele sistemice pe care aveau să le pună derivatele pe bază de credit. Cum s-ar putea şti în viitor care produse financiare, de altfel foarte utile, sunt de natură să provoace riscuri sistemice în timp ce altele nu prezintă un astfel de pericol? Acţionarea semnalului de alarmă în mod greşit ar penaliza, în mod evident, inovaţia financiară.
În loc de a supraveghea apariţia riscurilor sistemice în sânul instituţiilor de piaţă, ar fi deci preferabil să se împiedice în amonte formarea condiţiilor care conduc la apariţia riscurilor sistemice.
În acest mod a fost provocată criza actuală de către banca centrală americană, Fed, care din 2002 şi până în 2004 a menţinut rate pe termen scurt ale dobânzii foarte joase (ratele reale erau chiar negative), care au încurajat la rândul lor achiziţia masivă de case pe credit până la punctul în care a provocat o bulă imobiliară. Spargerea acesteia a declaşat criza denumită subprime. Se poate deci spune că aceasta din urmă nu este decât consecinţa unui risc sistemic indus de politica monetară a băncii centrale americane.
Guvernele sunt de asemenea surse potenţiale de riscuri sistemice. Datoriile publice pe care le generează şi care se acumulează vor trebui servite şi într-o zi rambursate. Rezultă de aici că emisiunile masive de titluri de stat nu vor rămâne fără consecinţe. Administraţia americană, care a prevăzut un deficit de 13% în acest an şi cel puţin tot atât anul viitor, trebuie să împrumute masiv. Contrar a ceea ce tocmai i s-a întâmplat Letoniei, al cărei ultim împrumut public nu a fost în întregime subscris, America poate în continuare să ridice fonduri de pe piaţă. Dar la un cost din ce în ce mai ridicat.
Din acest motiv dobânzile pe 10 ani ale titlurilor de stat americane , plecând de la 2% la începutul anului, vor depăşi în curând 4%. Dacă va continua, creşterea dobânzilor pe termen lung va apăsa asupra unei economii care nu a ieşit încă din criză, va descuraja investitorii internaţionali (chinezi în primul rând) şi riscă să conducă la un crah obligatar cu consecinţe dezastroase.
Încercând să împiedice continuarea creşterii dobânzilor pe termen lung, Fed a cumpărat în cursul perioadei recente titluri de stat. Adaugată la politica de dobânzi pe termen scurt de aproape 0%, această monetizare a deficitelor poate conduce la o explozie inflaţionistă care nu va putea fi ţinută sub control decât prin intermediul unei creşteri brutale a dobânzilor.
Observăm aşadar că, dacă vor efectiv să plaseze stabilitatea financiară mondială în centrul preocupărilor lor, băncile centrale trebuie să înceapă prin a controla mai bine expansiunea monetară şi să renunţe la monetizarea datoriilor guvernelor. Acestea ar trebui de altfel să evite acumularea de deficite excesive precum cele care se acumulează în acest moment.
Florin Aftalion este profesor la EISSEC Business School Paris. Articol apărut iniţial în La Tribune, 30 iunie 2009. Traducere de Bogdan C. Enache.
Se cuvine, cred, a introduce
Se cuvine, cred, a introduce o precizare necesară, cu privire la funcţia băncilor centrale care ar trebui, "pe bună dreptate", să asigure "stabilitatea preţurilor".
În primul rând, din punct de vedere teoretic, asigurarea stabilităţii preţurilor nu ar exclude actualele intervenţii discreţionare ale băncilor centrale în sistemul monetar. În acest caz, banca centrală ar îmbrăca, la limită, straiele unui comisar socialist care veghează asupra preţurilor din chitanţier.
În al doilea rând, practic vorbind, asigurarea stabilităţii preţurilor este, din punct de vedere tehnic şi metodologic, o operaţiune imposibilă (în condiţiile unei economii de piaţă). Căci, dacă luăm în considerare un indicator la care ne raportam cel mai frecvent, chiar şi asigurarea unui IPC constant, de 100%, nu înseamnă nici pe departe "stabilitatea preţurilor"...
In continuarea celor spuse
In continuarea celor spuse de Cosmin Marinescu: Singura metoda de a "disciplina" bancile centrale este aceea de a le obliga sa renunte la monopolul asupra emiterii de moneda (fiduciara). Sau daca nu, la limita, sa le desfiintam pur si simplu. P.S. 1 "Functionarii" (citeste birocratii) astia de la "brucsel" credeti ca se numesc intamplator COMISARI? Stabilitatea preturilor!? Ma umfla rasu'-plansu'... P.S. 2 Ca circul sa fie complet, am eu o propunere "soc": in functia de presedinte al "consiliului de riscuri sistemice" sa fie numit...Soros!
UE, banci si bule speculative
Bruxelles isi revendica titlul de noua Roma, iar UE se crede Imperiul Roman. Insa felul in care se misca lucrurile dupa adoptarea tratatului de la Lisabona ma fac sa ma gandesc la un alt imperiu, mult mai apropiat in timp, si orientare ideologica, organizat tot sub forma de Uniune... Peste cateva zeci de ani probabil se vor organiza deja pelerinaje la mumia lui Barosso :) Pe larg despre FED si alte banci centrale, in documentarul "The Money Masters". Inarmati-va cu rabdare, pentru ca are aproape 4 ore, dar e foarte interesant; arata toate subterfugiile financiare la care se preteaza bancile si FED-ul si avertizeaza asupra aparitiei unei crize majore. Mentionez ca documentarul este facut in 1996, deci inainte de aparitia "băşicilor" .com si imobiliara. Mare atentie in urmatorii ani la alte baloane de sapun: 1) cetificate cu acoperire in metale pretioase (Global, mai ales Asia) - se va sparge in curand; 2) servicii medicale si industrie farmaceutica (USA, alte tari) - Obama pune deja umarul la umflarea ei prin asa-zisa reforma din sistemul sanitar; 3) credite de carbon (Global) - baietii destepti vor specula si pe acestea, pentru ca nu-i asa, ei iubesc mediul inconjurator.
bun articol
Articolul este extrem de interesant si m-am bucurat sa vad ca mai exista (si nu putine) preocupari pentru modul de gandire economica. numai ca la sfarsitul articolului, am gasit o fraza care ma pune pe ganduri si vreau sa inteleg mai bine ce insemna "băncile centrale trebuie să înceapă prin a controla mai bine expansiunea monetară" in opinia autorului? in criza pe care o traversam, incapacitatea bancilor centrale de a controla "bine" expansiunea masei monetare este adevarata problema? pentru ca eu consider ca: 1) bancile centrale si-au folosit canalele de transmisie si instrumentele de interventie destul de bine si de consecvent in vederea expansiunii monetare (pana prin 2005, daca imi aduc aminte bine). 2) nu ar trebui sa le fie lasata bancilor centrale posibilitatea de a crea discretionar (la presiunile politicului) moneda suplimentara, pentru ca indiferent de orizontul de timp pe care analizam, aceasta masura confisca o parte din averea reala a populatiei si produce ample distorsiuni in mediul economic prin modificarea preturilor relative. 3) credeti in viabilitatea unei reveniri la o ordine monetara sanatoasa si anume la etalonul aur? 4) pentru binele tututor, s-ar impune asigurarea unei stabilitati financiare mondiale in conditiile mentinerii politicii monetare bazate pe rezerva fractionara? pentru ca eu vad acest deziderat ca un tel socialist globalizat, in lipsa revenirii generalizate la etalonul aur. multumesc anticipat pt raspuns si felicitari pentru site. o sa revin sa citesc cu placere alte articole.
Cateva raspunsuri
1)Perfect adevarat - bancile centrale au fost fortate de catre politic sa injecteze lichiditate in sistem, spre a intarzia recesiunea necesara pentru revenirea sistemului intr-o stare de echilibru. In fond ce politician isi doreste sa explodeze mamaliga in mandatul lui. In plus FED, care este o institutie cat se poate de privata, a creat lichiditate pentru a alimenta manevrele speculative obscure ale bancilor de pe Wall-Street, care defapt controleaza FED - nu invers asa cum cred unii naivi.
2)Confisacarea avutiei populatiei in general si ruinarea clasei de mijloc in special este telul ascuns al celor care controleaza sistemul. De banii injectati arbitrar in piata beneficiaza in primul rand cei care se afla aproape de "robinet", pentru ca ei pot da nimic (moneda calpa) in schimbul a ceva (bunuri, servicii, actiuni).
3)Revenirea la etalonul aur nu este o solutie. In sprijinul acestei afirmatii te invit sa urmaresti documentarul "The Money Masters", catre care am postat un link ceva mai sus. Vei vedea ca acest etalon este extrem de usor de manipulat de catre cei care detin mari cantitati. Revenirea ar trebui facuta eventual pe un etalon multi-metalic platina/aur/argint pentru a creste flexibilitatea sistemului si a-l face mai putin vulnerabil la manipulari
4)Rezaerva fractionala nu este altceva decat o scamatorie, sau daca vrei, o schema Ponzi "legala". Practic banca ajunge sa creeze bani din nimic pentru a-i da cu imprumut. De aici valorile incredibile de leverage care ameninta in prezent sa darame bancile care au efectuat speculatii financiare riscante. Acelasi documentar explica in amanunt acest sistem - vizionare placuta.
Intr-adevar, Alex Nicolin
Bancile centrale ar trebui sa supravegheze stabilitatea preturilor si subliniez cuvantul "a supraveghea" pentru ca asigurarea stabilitatii preturilor nu este posibila intr-o economie de piata. Pretul este un indicator important care este luat in calcul in luarea deciziilor de catre actorii unei piete. Dar aceste decizii determina in mod firesc variatia preturilor. inca un lucru pe care as vrea sa-l comentez ar fi acela ca bancile centrale pot anticipa spargerea unei bule si cu siguranta pot determina existenta ei. Criza actuala provocata de FED se datoreaza ratelor dobanzilor foarte joase si putea fi evitata daca, inainte de a lua aceasta masura, ar fi analizat manifestarea ei pe piata creditelor. Atunci cand un consumator de credite este incurajat sa le achizitioneze fara restrictii prea mari, bineinteles ca acesta va "profita" si le va consuma abuziv. Ma refer la americanul consumator de credite care si-a achizionat credite pentru nevoi personale, pentru casa, pentru masina etc. Cei care nu se puteau abtine aveau la un moment dat casa ipotecata de trei ori la banci diferite tocmai pentru ca acestea nu verificau volumul de credite pe care il achizitionase consumatorul pana la momentul respectiv. Datoriile americanul de rand au crescut si, neputandu-le plati, s-a ajuns la criza actuala pentru ca s-a creat o masa monetara foarte mare. O problema asemanatoare a fost si la noi datorita acelor credite "cu buletinul". Romanii achizitionau acele credite pentru a cumpara bineinteles produse importate: masini, obiecte casnice si chiar fructe si legume aduse din strainatate. Astfel producatorii interni si-au micsorat volumul productiei, pe piata patrunzand masiv produse importate si volumul exporturilor se situa sub cel al importurilor. In concluzie s-a generat problema actuala. In anumite cazuri (de obicei cele frecvente) se poate recunoaste existenta unei bule sau chiar poate fi evitata.
Felicitari pentru site si articolele publicate!
Publicaţi un comentariu nou