1.

O simplă trecere în revistă a politicilor economice ale guvernelor din întreaga lume este de natură să-l facă pe orice student serios al economiei să-şi ridice mâinile într-un gest de disperare. Foarte probabil, acesta se va întreba ce sens ar avea o discuţie asupra îmbunătăţirilor şi progreselor înregistrate în teoria economică, când gândirea populară şi actualele politici ale guvernelor nu au ajuns încă la Adam Smith, cel puţin în ceea ce priveşte aspectul relaţiilor internaţionale. Se poate constata că tarifele vamale şi politicile comerciale de astăzi sunt nu la fel de proaste ca şi cele din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, ci chiar incomparabil mai proaste. Atât motivele reale cât şi cele pretinse care determină practicarea acestor tarife şi a altor bariere comerciale sunt aceleaşi.

De la apariţia, în urmă cu peste două secole, a cărţii Avuţia naţiunilor, s-au adus sute de argumente pentru comerţul liber, dar niciodată poate atât de directe, simple şi convingătoare ca în acest volum. În general, Smith şi-a bazat argumentaţia pe următoarea idee fundamentală: „În fiecare ţară există şi trebuie să existe întotdeauna interesul majorităţii populaţiei de a cumpăra tot ceea ce doreşte de la cei care vând cel mai ieftin.” „Această afirmaţie este atât de evidentă”, continua Smith, „încât orice strădanie de a o demonstra devine ridicolă; nici nu ar fi trebuit enunţată vreodată, dacă sofisticarea interesată a unor comercianţi şi fabricanţi nu ar fi dezorientat bunul simţ al oamenilor.”

Dintr-un alt punct de vedere, comerţul liber era considerat a fi unul dintre aspectele specializării muncii:

Cel mai prudent lucru din partea unui cap de familie este de a nu încerca să producă în gospodăria proprie acele bunuri care în acest fel l-ar costa mai mult decât dacă le-ar cumpăra. Croitorul nu încearcă să-şi facă pantofi, ci îi cumpără de la cizmar. Cizmarul nu încearcă să-şi facă singur haine, ci angajează un croitor. Fermierul nu încearcă niciuna nici alta, ci apelează la serviciile celorlalţi doi producători. Şi toţi aceştia găsesc că este în interesul lor să-şi utilizeze întreaga energie şi capacitate de muncă într-un mod care să le asigure un oarecare avantaj asupra vecinilor lor şi să cumpere, cu o parte a produselor lor, sau – ceea ce înseamnă acelaşi lucru – cu preţul unei părţi din acestea, bunurile de care au nevoie şi care le sunt oferite spre vânzare. Ceea ce înseamnă prudenţă în conduita fiecărei familii în parte cu greu poate fi considerat ridicol în cea a unei ţări.

Dar ce anume îi determină pe oameni să presupună că ceea ce era prudent în comportamentul fiecărei familii în parte ar putea fi lipsit de raţiune în cel al unei ţări mari? O întreagă înlănţuire de erori, prin care omenirea încă nu şi-a croit drum până acum. Şi cea mai mare dintre ele este eroarea centrală care este tratată în mod special în această carte. Ea constă în luarea în considerare numai a efectelor imediate ale unei taxe asupra anumitor grupuri şi în neglijarea aspectelor sale pe termen lung asupra întregii comunităţi.

2.

Un fabricant american de pulovere din lână se duce în Congres sau la Departamentul de Stat şi spune comitetului sau funcţionarilor respectivi că ar fi un dezastru naţional dacă ar înlătura sau reduce taxa vamală aplicată puloverelor englezeşti. El îşi vinde acum puloverele cu 30 $ bucata, însă fabricanţii englezi le pot vinde pe ale lor cu 25 $, la aceeaşi calitate. Iată de ce este necesară o taxă de 5 $ pentru ca el să se menţină în afaceri. Evident, nu se gândeşte doar la el, ci la miile de angajaţii ai săi şi la oamenii care obţin de lucru datorită cheltuielilor făcute de aceştia. Înlăturaţi-i din serviciu şi veţi da naştere la şomaj şi la scăderea puterii de cumpărare, situaţie care se va răspândi din ce în ce mai mult. Şi dacă poate dovedi că, în cazul în care taxa ar fi înlăturată sau redusă, el va fi într-adevăr forţat să-şi închidă fabrica, acest argument este considerat de Congres drept decisiv.

Eroarea constă în faptul că sunt avuţi în vedere doar acest fabricant şi angajaţii lui sau doar industria americană producătoare de pulovere. Ea se naşte din observarea numai a rezultatelor imediat vizibile şi neglijarea celor ce nu sunt evidente ca urmare a faptului că sunt împiedicate să se producă.

Susţinătorii protecţiei prin taxe vamale folosesc mereu argumente care de fapt nu sunt corecte. Dar să presupunem că lucrurile sunt exact aşa cum le-a prezentat fabricantul de pulovere. Să presupunem că este nevoie de o taxă de 5 $ pentru ca el să poată produce în continuare pulovere şi să asigure de lucru pentru angajaţii săi.

Am ales în mod intenţionat cel mai nefavorabil exemplu posibil privind eliminarea unei taxe. Nu am luat în discuţie problema impunerii unei noi taxe în vederea creării unei noi industrii, ci aceea a menţinerii unei taxe care deja a dus la crearea unei industrii şi care nu poate fi eliminată fără a afecta pe cineva.

Taxa este eliminată; fabricantul dă faliment; o mie de muncitori îşi pierd slujba; comercianţii cărora aceştia le asigurau de lucru sunt afectaţi. Iată rezultatul imediat care se poate vedea. Dar sunt şi rezultate care, deşi sunt mult mai greu de sesizat, nu sunt mai puţin imediate şi reale. Fiindcă puloverele care mai înainte costau 30 $ bucata se pot cumpără cu 25 $, consumatorii pot cumpăra acum pulovere de aceeaşi calitate cu bani mai puţini, sau unul mai bun cu aceeaşi sumă de bani. Dacă vor cumpăra un pulover de aceeaşi calitate, nu numai că obţin puloverul, dar le mai rămân şi 5 $, pe care nu i-ar fi avut în condiţiile anterioare, pentru a cumpăra altceva. Cu cei 25 $ pe care-i plătesc pentru puloverele din import, ajută la crearea de locuri de muncă în industria puloverelor din Anglia – aşa cum, fără îndoială, a subliniat producătorul american. Dar cu cei 5 $ economisiţi, ei vor sprijini menţinerea în activitate a lucrătorilor în alte industrii din SUA.

Dar rezultatele nu se încheie aici. Cumpărând pulovere englezeşti, ei furnizează englezilor dolari pentru cumpărarea de bunuri americane. Aceasta este, de fapt, (dacă îmi permiteţi să nu iau în considerare aici complicaţii cum ar fi cursurile de schimb fluctuante, împrumuturile, creditele etc.) singura modalitate prin care englezii pot să folosească dolarii. Fiindcă am dat posibilitatea britanicilor să ne vândă mai mult, acum ei sunt în situaţia de a cumpăra mai mult de la noi. Practic, ei sunt în cele din urmă obligaţi să cumpere mai mult de la noi dacă nu vor ca soldurile lor în dolari să rămână nefolosite. Deci, ca rezultat al faptului că am lăsat să intre mai multe bunuri englezeşti, trebuie să exportăm mai multe bunuri americane. Şi deşi acum sunt angajaţi mai puţini lucrători în sectorul industrial american producător de pulovere, mai mulţi vor fi cei angajaţi – şi într-un mod mult mai eficient – în, să zicem, sectorul producător de maşini de spălat sau în construcţia de avioane. Ocuparea forţei de muncă americane, pe ansamblu, nu s-a diminuat, în timp ce producţia americană şi cea britanică, pe ansamblu, au sporit. În fiecare din cele două ţări, gradul de ocupare a forţei de muncă este maxim pentru munca ce asigură realizarea acelor lucruri care se produc mai bine, în loc să se realizeze forţat acele lucruri care se produc ineficient şi prost. Situaţia consumatorilor din ambele ţări s-a îmbunătăţit. Pot să cumpere ceea ce doresc, de unde se poate obţine cel mai ieftin. Consumatorii americani sunt mai bine aprovizionaţi cu pulovere, iar cei britanici sunt mai bine aprovizionaţi cu maşini de spălat şi avioane.

3.

Acum să privim problema şi din alt unghi şi să vedem care este efectul iniţial al impunerii unei taxe. Să presupunem că nu a mai existat o taxă aplicată tricotajelor din străinătate, că americanii se obişnuiseră să cumpere pulovere străine fără taxe şi că se aduce argumentul că am putea determina crearea unui sector industrial de producere a puloverelor, impunând o taxă vamală de 5 $ pentru un pulover.

Până aici nu ar fi nimic greşit, din punct de vedere logic, în această argumentaţie. Costul puloverelor englezeşti pentru consumatorul american ar putea fi astfel forţat să crească pană la un nivel la care fabricanţii americani ar putea considera că este profitabil să intre în afacerile cu pulovere. Însă consumatorii americani vor fi forţaţi să subvenţioneze această industrie. Pentru fiecare pulover american cumpărat, ei vor fi obligaţi să plătească o taxă de 5 $, cuprinsă în preţul plătit de cumpărător, care va fi acumulată de către noul sector industrial producător de pulovere.

În sectorul acesta vor fi angajaţi americani care înainte nu erau angajaţi într-un sector producător de pulovere. Până aici, aşa este. Dar nu se poate considera că aceasta înseamnă o creştere reală a sectorului industrial american sau a gradului de ocupare a forţei de muncă. Deoarece consumatorul american trebuie să plătească 5 $ în plus pentru un pulover de aceeaşi calitate, el va avea cu tot atât mai puţini bani rămaşi pentru a cumpăra altceva. Va trebui să-şi reducă cumpărăturile din altă parte cu 5 $. Pentru ca acel sector industrial să se dezvolte sau să fie creat, o sută de alte sectoare vor trebui să-şi reducă activitatea. Pentru ca 50.000 de persoane să poată fi angajate în industria producătoare de pulovere din lână, 50.000 de persoane nu vor mai fi angajate în alte sectoare. Noul sector industrial ar fi însă ceva vizibil. Numărul angajaţilor săi, capitalul investit, valoarea de piaţă a producţiei sale, exprimată în dolari, se pot măsura cu uşurinţă. Vecinii îi pot vedea pe lucrătorii din acest sector mergând la şi întorcându-se de la fabrică în fiecare zi. Rezultatele ar fi palpabile şi directe. Dar reducerea activităţii din sute de alte sectoare industriale, pierderea altor 50.000 de slujbe altundeva nu s-ar observa la fel de uşor. Ar fi imposibil chiar şi pentru cel mai priceput statistician să stabilească în mod exact care ar fi influenţa pierderii altor slujbe – câte persoane ar fi concediate din fiecare sector în parte, câte afaceri s-ar pierde pentru fiecare sector în parte – datorită impunerii acestei taxe de 5 $ asupra puloverelor din import. Explicaţia este că o pierdere distribuită în toate celelalte activităţi productive ale ţării ar fi comparativ infimă pentru fiecare în parte. Ar fi imposibil de aflat exact cum anume şi-ar fi cheltuit fiecare consumator cei 5 $ în plus, dacă i s-ar fi permis să-i păstreze. Prin urmare, majoritatea covârşitoare a populaţiei va fi probabil victima iluziei că noul sector industrial nu a costat nimic.

4.

Este important să observăm că noua taxă aplicată asupra puloverelor nu va determina creşterea salariilor în America. Mai exact, ea va da americanilor posibilitatea de a lucra în industria producătoare de pulovere pentru un salariu aproximativ egal cu nivelul mediu al salariilor americanilor (din categoria respectivă de calificare), în loc să fie nevoiţi să concureze, în cadrul acestei industrii, având nivelul salariilor britanicilor. Dar nu va exista nicio creştere generalizată a salariilor americane, în urma introducerii taxei; fiindcă, aşa cum am văzut, nu va exista nicio creştere netă în numărul de locuri de muncă oferite, nicio creştere netă a cererii de bunuri şi nicio creştere netă în productivitatea muncii. De fapt, aceasta din urmă se va reduce prin introducerea taxei.

Ajungem astfel la efectul real al unei bariere vamale. Toate avantajele sale vizibile sunt compensate de pierderi mai puţin evidente, dar la fel de reale, care determină, pe ansamblu, o pierdere pentru ţară. Contrar celor susţinute de secole de propagandă interesată şi confuzie dezinteresată, taxele reduc nivelul salariilor pentru americani.

Să observăm mai atent acest fenomen. Am văzut că suma suplimentară plătită de consumatori pentru un articol protejat vamal va diminua disponibilităţile acestora, reducându-le posibilităţile de a cumpăra orice alt articol. Politica barierelor vamale nu creează niciun avantaj net pentru industrie în ansamblul ei. Ca urmare a barierei artificiale ridicate împotriva bunurilor din străinătate, forţa de muncă, pământul şi capitalul americane sunt deviate de la activităţile cele mai eficiente spre unele mai puţin eficiente. Prin urmare, ca rezultat al barierelor vamale, productivitatea medie a forţei de muncă şi a capitalului american se reduce.

Dacă privim din punctul de vedere al consumatorului, realizăm că acesta poate cumpăra mai puţine bunuri cu banii pe care îi are. Fiindcă trebuie să plătească mai mult pentru pulovere şi alte bunuri supuse protecţiei, poate cumpăra mai puţin din orice alt bun. Puterea sa de cumpărarea a fost, în consecinţă, redusă. Efectul net al taxelor este reducerea salariilor sau sporirea preţurilor, în funcţie de politicile monetare urmate. Este clar faptul că taxa – deşi ar putea determina creşterea salariilor peste nivelul pe care l-ar fi putut avea acestea în industriile neprotejate – duce în mod necesar, pe ansamblu, luând în considerare toate ocupaţiile, la reducerea salariilor reale – în comparaţie cu nivelul pe care l-ar fi avut în alte condiţii.

Numai nişte minţi influenţate pe parcursul unei generaţii întregi de o propagandă interesată pot considera această concluzie drept paradoxală. Ce rezultate am putea aştepta de pe urma unei politici de utilizare deliberată a resurselor noastre de capital şi de forţă de muncă în modalităţi mai puţin eficiente decât altele cunoscute? Ce rezultat putem aştepta în urma ridicării, în mod deliberat, a unor obstacole artificiale în comerţ şi transporturi?

Ridicarea unor bariere vamale are acelaşi efect ca şi înălţarea unor adevărate ziduri. Semnificativ este faptul că, de obicei, protecţioniştii utilizează noţiunea de bunăstare. Vorbesc despre „respingerea unei invazii” a produselor din străinătate. Iar mijloacele sugerate a fi folosite în domeniul fiscal sunt asemănătoare celor de pe un câmp de luptă. Barierele vamale ridicate pentru a respinge această invazie se aseamănă cu şanţurile antitanc, tranşeele, sârmele ghimpate şi alte obstacole create pentru a respinge sau a întârzia tentativa de invazie a unei armate străine.

Şi la fel cum armata străină este forţată să folosească mijloace mai costisitoare pentru depăşirea acestor obstacole – tancuri mai mari, detectoare de mine, genişti pentru tăierea barierelor de sârmă ghimpată, construirea de canale şi poduri –, tot astfel trebuie create mijloace de transport mai costisitoare şi mai eficiente pentru a depăşi obstacolele vamale. Pe de o parte, încercăm să reducem costul transportului între Anglia şi America sau între Canada şi Statele Unite, prin producerea unor avioane şi nave mai rapide şi mai eficiente, a unor drumuri şi poduri mai rezistente, a unor locomotive şi camioane perfecţionate. Pe de altă parte, anulăm această investiţie în transporturi eficiente prin taxe care măresc, din punct de vedere comercial, dificultatea realizării schimburilor. Ieftinim cu un dolar transportul puloverelor, pentru a mări apoi taxele vamale cu doi dolari în vederea împiedicării transportării acestora. Reducând cantitatea de mărfuri ce poate fi transportată rentabil, reducem şi valoarea investiţiilor pentru creşterea eficienţei transporturilor.

5.

Taxa vamală a fost descrisă ca un mijloc de avantajare a producătorului în detrimentul consumatorului. Ceea ce este corect, într-un sens. Cei care favorizează această politică iau în considerare doar interesele producătorilor care sunt imediat avantajaţi prin introducerea respectivelor taxe. Ei omit, însă, interesele consumatorilor care sunt imediat prejudiciaţi prin obligaţia de a plăti aceste taxe. Dar este greşit să ne gândim că această chestiune a taxelor vamale reprezintă un conflict între interesele producătorilor şi cele ale consumatorilor, în general. Este adevărat că taxa afectează toţi consumatorii în aceeaşi măsură. Nu este însă adevărat că avantajează toţi producătorii. Dimpotrivă, aşa cum am văzut, ea îi ajută pe producătorii ce beneficiază de protecţie, în defavoarea tuturor celorlalţi producători americani şi în special a celor care au, comparativ, o piaţă potenţială de export extinsă.

Putem lămuri acest ultim punct prin analiza cazului limită. Să presupunem că impunem o taxă atât de mare încât devine absolut prohibitivă şi nu mai pot intra niciun fel de importuri în ţară. Să presupunem că, datorită acestei taxe, preţul puloverelor din America creşte cu doar 5 $. Deci consumatorii americani, fiindcă trebuie să plătească 5 $ în plus pentru un pulover, vor cheltui în medie cinci cenţi mai puţin în fiecare din alte o sută de sectoare industriale americane. (Cifrele sunt alese doar pentru a ilustra un principiu: în realitate nu există, evident, o distribuţie simetrică a pierderii; în plus, şi industria puloverelor va fi, fără îndoială, afectată de protecţia asigurată altor industrii. Dar astfel de complicaţii pot fi lăsate deoparte pentru moment.)

Deoarece piaţa americană va fi complet inaccesibilă industriilor străine, acestea nu vor face nicio tranzacţie în dolari şi, prin urmare, nu vor mai reuşi să cumpere niciun bun american. Ca rezultat, sectoarele industriale americane vor fi afectate direct proporţional cu volumul vânzărilor anterioare pe pieţele externe. Cel mai grav afectaţi, în primă instanţă, vor fi producătorii de cupru, bumbac, maşini de cusut, utilaje agricole, maşini de scris, avioane civile ş.a.m.d.

O barieră vamală reprezentată de o taxă de import ridicată, care totuşi nu este prohibitivă, va produce rezultate similare, dar într-o măsură mai mică.

Prin urmare, efectul unei taxe constă în modificarea structurii producţiei americane. Ea modifică numărul ocupaţiilor, tipul şi mărimea relativă a unui sector industrial în raport cu celelalte. Face ca industriile în care suntem, comparativ, ineficienţi să se dezvolte, iar cele în care suntem, comparativ, eficienţi să se reducă. Prin urmare, efectul său pe ansamblu constă în reducerea eficienţei în America, dar şi în ţările cu care, în alte condiţii, am fi încheiat mai multe tranzacţii comerciale.

Pe termen lung, în ciuda numeroaselor argumente pro şi contra, taxele vamale sunt irelevante pentru problema ocupării forţei de muncă. (Este adevărat, modificările neaşteptate ale acestora, fie în sensul creşterii, fie în cel al descreşterii, pot crea şomaj temporar, întrucât determină obligatoriu modificări corespunzătoare în structura producţiei. Astfel de schimbări bruşte pot chiar să determine o recesiune.) Taxele vamale nu sunt însă irelevante pentru problema salariilor. Pe termen lung, ele reduc întotdeauna salariile reale, deoarece reduc eficienţa, producţia şi avuţia naţională.

Astfel, toate erorile în domeniul taxelor vamale derivă din eroarea fundamentală, analizată în această carte sub diferitele ei aspecte. Ele sunt rezultatul luării în considerare doar a efectelor imediate ale unei anumite taxe vamale asupra unui grup de producători şi al omiterii efectelor viitoare atât asupra consumatorilor în ansamblul lor, cât şi asupra altor producători.

(Îmi închipui că un cititor poate întreba: „De ce să nu rezolvăm această problemă oferind protecţie vamală tuturor producătorilor?” Eroarea conţinută în această soluţie constă în faptul că taxele vamale nu pot sprijini în mod uniform producătorii şi nu pot sprijini deloc producătorii interni care sunt deja mai performanţi decât producătorii externi: aceşti producători eficienţi vor fi afectaţi de disiparea puterii de cumpărare determinată de taxele vamale.)

6.

Vorbind despre taxe, trebuie să mai menţionăm o ultimă consideraţie. Aceeaşi consideraţie am avut-o în vedere atunci când am examinat efectele mecanizării. Este inutil să negăm faptul că o taxă serveşte – sau cel puţin poate servi – anumitor grupuri de interese. Este adevărat, o face în defavoarea tuturor celorlalte. Dar acest lucru se întâmplă. Dacă o singură ramură industrială ar putea obţine protecţie, iar patronii şi muncitorii săi beneficiază de avantajele liberului schimb pentru orice altceva cumpără ei, acea ramură ar fi avantajată, chiar şi pe ansamblu. Totuşi, pe măsură ce se încearcă extinderea binefacerilor taxelor, chiar şi oamenii încadraţi în ramurile protejate, atât ca producători, cât şi în calitate de cumpărători, încep să fie afectaţi ca urmare a protecţiei aplicate altora şi, în final, s-ar putea ca situaţia lor să se înrăutăţească, chiar pe ansamblu, faţă de cazul în care nici ei, nici altcineva, nu ar fi beneficiat de protecţie.

Dar nu trebuie să negăm, aşa cum deseori au făcut-o adepţii entuziaşti ai liberului schimb, posibilitatea ca de aceste taxe să beneficieze numai anumite grupuri. Nu trebuie să pretindem, de exemplu, că o reducere a taxelor ar sprijini pe toată lumea şi n-ar afecta negativ pe nimeni. Este adevărat că reducerea lor ar fi de ajutor ţării în ansamblul ei. Dar cineva tot va avea de suferit. Grupurile care mai înainte se bucurau de o protecţie sporită vor fi afectate negativ. Iată de fapt unul dintre motivele pentru care nu este bine să creezi de la început astfel de interese protejate. Dacă judecăm clar şi obiectiv, trebuie să observăm şi să recunoaştem că unele ramuri industriale sunt îndreptăţite în a susţine că eliminarea protecţiei acordate produsului lor le-ar duce la faliment şi le-ar pune pe drumuri lucrătorii, cel puţin temporar. Dacă aceştia au calificări speciale, s-ar putea să fie afectaţi permanent sau până când vor obţine calificări echivalente. În depistarea efectelor taxelor, ca şi a celor ale mecanizării, trebuie să ne străduim să vedem toate efectele principale, care privesc toate grupurile, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.

Ca un post-scriptum la acest capitol, aş adăuga faptul că argumentaţia prezentată nu este direcţionată spre toate taxele vamale, deci şi spre taxele colectate în scopul obţinerii de venituri la buget, sau pentru a menţine ramuri industriale necesare pe timp de război, şi nici nu este îndreptată împotriva tuturor argumentelor în favoarea taxelor. Este orientată numai împotriva erorii prin care se susţine că o taxă vamală „oferă locuri de muncă” pe ansamblu, „sporeşte salariile” sau „protejează nivelul de trai american”. Nimic din toate acestea nu este adevărat; cât despre salarii şi nivelul de trai, taxele determină exact opusul. Însă o examinare a taxelor impuse în alte scopuri ne-ar face să depăşim limitele subiectului nostru.

Nici nu avem nevoie acum să examinăm efectul cotelor de import, controalelor asupra schimbului, bilateralismului sau al altor mijloace de reducere, de modificare a direcţiei sau de împiedicare a schimbului internaţional. Astfel de procedee au, în general, aceleaşi efecte ca şi taxele ridicate sau prohibitive şi deseori efecte mai defavorizante. Ele au mai multe aspecte complicate, dar rezultatele lor nete pot fi depistate printr-un raţionament de acelaşi tip ca şi cel aplicat barierelor vamale tarifare.