În acest studiu vă invit la o incursiune pe tărâmul analizei impozitării, unul atât de încărcat de pasiuni şi controverse. Scopul „călătoriei” este acela de a desluşi posibilitatea ca ştiinţa economică să „prescrie” un optim fiscal, atât în privinţa regimului de impozitare (impozit progresiv vs. cotă unică), cât şi în privinţa nivelului de impozitare. Voi argumenta necesitatea demitizării unor idei larg răspândite în teoria economică şi în opinia publică, cum ar fi de pildă ideea că regimul fiscal al cotei unice (flat tax) este mijlocul adecvat împotriva discriminării fiscale şi...

[Studiul de faţă are la bază secţiunea 4.1 a cărţii „Economia de piaţă: fundamentele instituţionale ale prosperităţii",
coord. Cosmin Marinescu, Editura ASE, Bucureşti, 2007]

Studiul de faţă îşi propune să aducă o serie de lămuriri asupra întreprinzătorului, în principal cu referire la locul central pe care îl deţine acesta în procesul demarării şi conducerii oricărei activităţi antreprenoriale. Necesitatea unor asemenea clarificări se justifică prin existenţa şi utilizarea, nu numai în limbajul economic, a unor interpretări eronate sau incomplete cu privire la funcţia antreprenorială şi calitatea celui care o desfăşoară. Astfel, prin întreprinzător vom înţelege proprietarul de capital care, motivat de obţinerea de profit...

Argumentele intervenţiei publice asupra educaţiei par a sugera faptul că alternativa finanţării private a educaţiei se loveşte de obstacole insurmontabile. În prezent, furnizarea educaţiei de către stat este tot mai greu de argumentat din perspectiva ştiinţei economice, dincolo de miturile dezvăluite, pas cu pas, de realitatea din şcoli şi din societate. Obiectivul acestui studiu este acela de a prezenta erorile argumentelor furnizării publice a educaţiei şi de a susţine necesitatea şi viabilitatea unui sistem bazat pe alegere şi competiţie în privinţa serviciilor educaţionale.

Scopul existenţei sindicatelor şi patronatelor este pur economic, nicidecum social; protejarea privilegiilor împotriva competitorilor, împotriva noilor întreprinzători şi a salariaţilor tineri a reprezentat dintotdeauna principala motivaţie a existenţei breslelor, ghildelor, sindicatelor şi a asociaţiilor profesionale. Dreptul de asociere, inclusiv în organizaţii sindicale sau patronale, este o condiţie a libertăţii şi nu permite nimănui încălcarea libertăţilor altor oameni, dar, în prezent, cu sprijinul discreţionar al aparatului de stat, tocmai acesta este rezultatul.

[Textul de faţă este varianta actualizată a studiului publicat în Revista Oeconomica]

În evoluţia societăţii, ideile sunt fermenţii esenţiali ai oricărei schimbări. Nu există legi implacabile ale istoriei iar viitorul nu este scris nici în stele şi, spre „deliciul" cantitativiştilor (macro) contemporani, nici în modelarea cibernetico-economică, devenită moda sterilă a jurnalelor de economie - în care tocmai economia este specia ştiinţifică pe cale de dispariţie. Istoria, ca şi derularea viitoare a evenimentelor, a fost şi va fi determinată de idei, fie ele

[Textul de faţă este parte a notelor de curs "Instituţii politice şi economice", mai 2005]

Ideea uzuală este că proprietate înseamnă un obiect (fizic) de care proprietarul poate dispune după cum crede de cuviinţă. Cu o astfel de idee în minte nu am ajunge însă prea departe în studiul teoretic al chestiunii. Esenţiale sunt relaţiile dintre indivizi. Ele privesc acţiunile pe care un individ le poate întreprinde şi felul în care ceilalţi trebuie să se raporteze la aceste acţiuni. Am dreptul să tai mingea mea în bucăţi, dar nu am dreptul să pun în ea benzină, să montez un fitil, să dau foc fitilului şi să o arunc în curtea vecină.