Numeşte-l dezinteres total al politicianului român dacă vrei sau socialism curat. Pentru mine aşa arată un eşec pe linie al guvernanţilor în economie: în afară de listări, de şase ani statul nu mai reuşeşte să privatizeze nimic. De la vânzarea Automobile Craiova către Ford, în 2007, guvernanţii nu au mai reuşit să privatizeze vreo companie importantă din portofoliu. Pledez constant pentru un amestec al statului cât mai mic în economie în condiţiile în care privatizarea companiilor de stat ar fi fost singura soluţie prin care am fi evitat creşterea taxelor în 2014. Dacă există o acţiune economică de care guvernanţii fug, aceasta este privatizarea firmelor la care statul este acţionar. Tocmai ce am lecturat un studiu care nu face cinste trio-ului de premieri ai României din ultimii ani: Emil Boc, Mihai Razvan Ungureanu şi Victor Ponta. La nivelul UE, majoritatea guvernelor spun că vor să vândă o serie întreagă de companii de stat, de la aeroporturi la reţele şi distribuitori de electricitate. Zis şi făcut. Încasările totale din privatizări au crescut anul trecut la 37,63 miliarde dolari, comparativ cu 26,37 miliarde dolari strânşi de guverne în 2011, se arată în raportul Privatisation Barometer – un proiect comun al KPMG şi al institutului italian de cercetare Fondazione Eni Enrico. Semn că privatizarile îşi revin, dar nu şi în România, unde anularea sau amânarea acestora a devenit obişnuinţă în ultimul deceniu, când guvernele au eşuat în piaţă cu vânzarea acţiunilor companiilor de stat şi, prin urmare, au refuzat să reducă amploarea statului.
Venituri din privatizări în ţările UE (mld. dolari)
Sursa: Privatization Barometer
În culisele luptei politice se ascunde un guvern incapabil şi lipsit de dorinţa de a pune în practică privatizarea, singura cale de urmat pentru a scăpa de activele statului, Poşta Română, CFR Marfă, Cuprumin etc., găuri negre care a fost pentru mulţi o sursă de căpuşare. Mai mult, chiar nu înţeleg de ce este nevoie să avem bănci de stat, cum sunt CEC Bank şi Eximbank, în condiţiile în care oficialii BNR recunosc existenţa antreprenoriatul politic dependent de "robinetul" instituţiilor financiare în care guvernul este acţionar. Directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză, a declarat, întrebat despre presiuni din partea unor politicieni la adresa CEC Bank, că aceasta "este o bancă de stat şi probabil astfel de lucruri se întâmplă în orice ţară din lume în care statul are participaţii". Completarea de mai jos deconspiră realitatea unui sistem venal creat de stat.
“E bancă de stat şi probabil că astfel de lucruri se întâmplă în orice ţară din lume în care statul are participaţii într-o bancă. De asta este şi dorinţa de a o privatiza, s-a încercat privatizarea tocmai pentru a limita presiunile astea.” (Nicolae Cinteză, BNR).
Guvernanţii noştri au arătat anul acesta prin "Odiseea CFR Marfă" ce înseamnă o privatizare tipic românească, în care au mimat privatizarea cu jumătăţi de măsură. Spre comparaţie, guvernul Poloniei a finalizat cu succes vânzarea transportatorului feroviar de marfă PKP Cargo. Peste 24.000 de mici investori polonezi şi-au pus la bătaie economiile pentru a subscrie în cea mai mare ofertă publică (IPO) desfăşurată în acest an pe Bursa din Varşovia, iar rezultatele de anul trecut propulsează Polonia în topul ţărilor pro-piaţă liberă, aşa cum rezultă din clasamentul de mai jos.
Venituri din privatizări (2012)
Sursa: Privatization Barometer
În discuţiile pe tema privatizării din România am văzut o serie de paradoxuri în ultimii doi ani, iar cel mai frapant este, în opinia mea, că, deşi trăim vremuri când privatizarea marilor companii cunoaşte la noi un ritm mai lent decât în alte ţări, în dezbaterea publică domină argumentele ca privatizarea nu ar trebui fie o prioritate a guvernanţilor. Zis şi făcut: dacă Executivul Boc şi-a dat doctoratul anti-proprietate privată cu zero privatizări încheiate în perioada guvernării, echipa lui Victor Ponta se “laudă” cu eşecul uriaş Oltchim şi cu recentul insucces CFR Marfa. În România lipseşte o politică sănătoasă de privatizare care să ia în considerare activitatea antreprenorială.
Ce nu înţeleg guvernanţii e faptul că "privatizarea completă necesită trecerea totalităţii drepturilor de proprietate asupra muncii, pământului, şi a capitalului în mâinile indivizilor" (vezi Jeffrey M. Herbener). În lipsa acestei strategii care încurajează economia de piaţă, avem socialism, adică control guvernamental asupra activităţilor economice, şi, implicit, presiuni din partea unor politicieni la adresa unor instituţii ca CEC Bank. Numeşte-o nepăsare totală a politicianului român dacă vrei. Pentru mine e simplu: proprietatea de stat duce obligatoriu la haos complet, vasăzică spectacolul pe care îl urmărim de două săptămâni încoace pe tema creditului luat de la CEC Bank de fiica unui preşedinte.
Acest articol a fost publicat pe site-ul de ştiri on-line Wall-Street.ro, 10.12.2013