Numeroși economiști se minunează, în prezent, în legătură cu fenomenul ratelor negative ale dobânzilor, practicate cu generozitate, aproape pe scară largă, de cele mai importante bănci centrale. Se pune problema, astfel, dacă nu cumva știința economică a pășit dincolo de legitățile sale „naturale”. Până la urmă, lumea dobânzilor negative este destul de simplă: băncile centrale stabilesc dobânzi (de politica monetară) negative, ca ultimă inovație de politică monetară, pentru a injecta mai lesne economia cu easy money. Este limpede că, în acest cadru al fiat money, nu avem de-a face cu un autentic „raport de creditare”. În esență, în condițiile unui autentic raport de creditare, când oamenii împrumută între ei bani sau bunuri, adică proprietăți private, rata dobânzii nu poate fi decât pozitivă, ca expresie a preferințelor de timp ale indivizilor din societate. Aceasta este „rata naturală a dobânzii”.