[Textul de faţă este varianta actualizată a articolului omonim publicat în Săptămâna Clujeană]

Într-o lume tot mai globală şi mai integrată, competitivitatea fiecăruia dintre noi şi a economiei în ansamblu reprezintă, la prima vedere, factorul esenţial al creşterii economice, adică al creşterii bogăţiei pe cap de locuitor. Această competitivitate nu poate fi însă disociată de acţiunile oamenilor care alcătuiesc societatea şi nici de regulile (scrise şi nescrise) care structurează acţiunile respective. Regulile în vigoare, adică cele care sunt efectiv respectate, lasă mai multă sau mai puţină libertate indivizilor din societate. Două rapoarte internaţionale arată că popoarele mai libere din punct de vedere economic au o situaţie economică mai bună şi se dezvoltă mai repede decât cele care sunt oprimate.

Libertatea economică mondială

În urmă cu mai mulţi ani, la sugestia lui Milton Friedman (laureat Nobel pentru economie) şi Michael Walker, un grup de economişti a început să studieze relaţia dintre libertatea economică şi mai multe alte variabile printre care nivelul PIB/locuitor, creşterea economică, speranţa de viaţă etc. Astfel, între 1986 şi 1994 au avut loc o serie de conferinţe şi dezbateri pe această temă, la care au participat, printre alţii, Gary Becker şi Douglass North, laureaţi Nobel în economie. Concluziile lor pentru perioada 1975-1995 au fost publicate în 1996. De atunci, Fraser Institute din Canada publică în fiecare an un raport intitulat Economic Freedom of the World. Ediţia din 2006 este cea mai recentă şi a fost elaborată de James Gwartney şi Robert Lawson, în colaborare cu William Easterly. Libertatea economică din cele 130 de ţări este „evaluată" cu note de la 0 la 10, în 5 domenii majore, pe baza a circa 40 de indicatori. Aceste domenii sunt:

1. Mărimea intervenţiei guvernului în economie;

2. Structura sistemului juridic şi respectul drepturilor de proprietate;

3. Accesul la o monedă stabilă;

4. Libertatea de a participa la comerţul internaţional;

5. Reglementările creditului, pieţei muncii şi ale afacerilor în general.

Ţările sunt apoi ierarhizate descrescător în funcţie de libertatea economică şi împărţite în 4 categorii, egale ca număr de ţări. Ulterior, se calculează pentru fiecare categorie media unor indicatori pe baza nivelului lor în ţările din categoriile respective.

Indicatorul libertăţii economice

Din 1994, un demers similar dar cu o metodologie uşor diferită este realizat de sub auspiciile Heritage Foundation şi Wall Street Journal. Concluziile sunt publicate în raportul anual intitulat Index of Economic Freedom. Cea mai recentă ediţie este cea din 2007, principalii autori fiind Tim Kane, Kim R. Holmes şi Mary Anastasia O'Grady. Libertatea economică este „măsurată" pentru 157 de ţări, luând în considerare 22 indicatori şi criterii, împărţiţi în 10 domenii:

- Libertatea afacerilor;

- Libertatea comerţului;

- Libertatea fiscală;

- Libertatea faţă de intervenţia guvernului;

- Libertatea monetară;

- Libertatea investiţiilor;

- Libertatea financiară;

- Respectul drepturilor de proprietate;

- Absenţa corupţiei;

- Libertatea pieţei muncii.

În funcţie de nivelul indicatorilor, „notele" variază de la 0 la 100. Media acestora reprezintă indicele de libertate economică al ţării respective. Ţările sunt ierarhizate după indicele de libertate economică şi sunt împărţite în cinci categorii. Se studiază apoi corelaţia dintre gradul de libertate economică şi mai mulţi indicatori, printre care nivelul PIB/locuitor.

Concluziile celor două studii sunt similare: libertatea economică este corelată cu o mai mare bogăţie pe cap de locuitor şi, ceea ce este cel puţin la fel de important, cu creşterea economică. Dacă se studiază variaţia libertăţii economice, se constată că o liberalizare mai accentuată este asociată cu o creştere economică sporită. Mai mult, în ţările mai libere din punct de vedere economic, speranţa de viaţă este mai mare cu peste 20 de ani, inegalităţile şi munca în rândul copiilor sunt mai reduse, iar gradul de alfabetizare este mai ridicat.

Birocraţia autohtonă atenuează libertatea investiţiilor

Situaţia României este în curs de ameliorare, după o lungă perioadă în care libertatea sa economică a fost mult sub cea a ţărilor din Europa, inclusiv sub cea a fostelor „ţări surori" din lagărul socialist. Potrivit raportului Economic Freedom of the World din 2006, România ocupă locul 95 din 130, cu o „notă" de 5,7 pe 10. Raportul Index of Economic Freedom din 2007 situează România pe locul 67 din cele 157 de ţări evaluate, indicele său de libertate economică fiind de 61,26%. În raportul EFW-2006, domeniile în care România este penalizată (mai exact, se penalizează singură) sunt justiţia (care nu este independentă şi imparţială), intervenţia guvernului (privatizările încă nu s-au încheiat) şi preţurile (unele fiind în continuare controlate şi subvenţionate). În IEF-2007, justiţia şi nivelul ridicat al corupţiei reprezintă cauzele principale ale indicelui relativ redus al libertăţii economice. Libertatea investiţiilor este atenuată de birocraţie, de şicanele administrative şi de instabilitatea legislativă. De asemenea, cu toate ameliorările semnificative realizate în domeniul monetar, rata inflaţiei rămâne mult mai ridicată decât în ţările europene. Suntem în concurenţă cu lumea întreagă. Reuşitele depind într-adevăr de competitivitate, adică de capacitatea de a satisface trebuinţele celorlalţi în modul cel mai eficient. În loc să aşteptăm, ca în anii '90, ajutoarele sau fondurile europene, ar trebui să luăm cât mai rapid, măcar acum, măsurile care depind de noi. Nici un individ şi nici popor nu s-au îmbogăţit prin pomenile primite de la alţii, ci prin eliberarea forţelor creatoare şi a spiritului întreprinzător care există în fiecare fiinţă umană.

Adică prin libertate economică.

Dar, dacă este adevărat că un grafic spune mai mult decât o mie de cuvinte, poate că este mai simplu să lăsăm graficele să vorbească.