Când vine vorba să justifice reuşita intervenţionismului asupra bunăstării, cei mai mulţi economişti, inclusiv autohtoni, oferă drept exemplu modelul scandinav, având ca vârf de lance tipul suedez. Totuşi, datele statistice tind să releve o supraevaluare a reuşitelor acestui model. Faptul că Suedia a parcurs fără mari probleme această perioadă de criză este rezultatul unei suite de măsuri menite să înlăture efectele dirijismului keynesian. Această constatare contravine grosolan prescripţiilor intervenţioniste.