În zilele noastre, pline de avânt proeuropean, mai mult sau mai puţin cugetat, este larg împărtăşită ideea că nicio afacere de succes nu poate exista fără asistenţa financiară a UE. Viziunea aceasta capătă valenţe exclusiviste în domeniul agriculturii. Fără a judeca prea mult, economişti şi politicieni (la guvernare sau nu) fredonează refrenul binecunoscut, devenit mai nou un soi de bocet. În timp ce aceştia nu contenesc sa deplângă pierderea fondurilor de la UE, o iniţiativă stingheră în tot acest peisaj intervenţionist se abate de la regulă. Ea demonstrează că agricultura este cu adevărat performantă tocmai atunci când subvenţiile (UE sau autohtone) nu reprezintă preocuparea principală a întreprinzătorilor. În timp ce subvenţiile deturnează iniţiativele antreprenoriale autentice, stimulentele sănătoase încorporate în proprietatea privată şi priceperea managerială contribuie la creşterea eficienţei.