Educaţia este în zilele noastre, mai mult decât oricând, subiectul dezbaterilor politice, sindicale şi guvernamentale. Tocmai acest lucru face ca acest aspect esenţial al vieţii oamenilor să fie atât de îndepărtat de aceştia. Educaţia a fost smulsă legilor naturii umane şi introdusă cu forţa în temniţa legislaţiei. Etatizarea educaţiei, ca sistem menit să orienteze într-o anumită direcţie - dezirabilă pentru deţinătorii controlului politic - generaţiile tinere, a atins apogeul degradării. Educarea maselor, ca scop nobil promovat de iniţiatorii educaţiei de stat, a devenit în prezent educare de dragul educaţiei. Beneficiarii educaţiei au încetat să mai fie - din momentul monopolizării acesteia de către stat - copiii, tinerii, familiile acestora. Locul acestora este deţinut actualmente de grupurile de interese ascunse sub masca interesului naţional pe care îl reprezintă „binele” generaţiilor tinere şi viitorul ţării.

Sistemul educaţiei de stat funcţionează, astăzi mai mult ca oricând, în afara relaţiei fireşti pe care ar trebui să o aibă cu năzuinţele beneficiarilor săi. „Legile educaţiei” au reuşit performanţa de a scoate în ilegalitate acţiunea umană şi de a legifera, totodată, primatul deciziilor birocraţilor, sindicaliştilor, profesorilor, politicienilor asupra vieţii generaţiilor actuale şi ale celor care vor urma. Iluziile şi deziluziile oferite cu generozitate de către decidenţii politicilor educaţionale sub poleiala strălucitoare a consensului, programelor, strategiilor inerent sortite eşecului, îşi găsesc rezultanta inevitabilă în (in)capacitatea economiei de a se dezvolta.

Pe acest fond am iniţiat demersul de faţă în cadrul căruia mi-am propus să aprofundez semnificaţia educaţiei şi contribuţia acesteia la realizarea unui obiectiv care, deşi aparent, excede sfera acţiunii umane poate fi, totuşi, rezultatul acesteia: dezvoltarea economică.

Cartea poate fi cumparata de la libraria on-line a editurii ASE: Educatie si libertate : repere institutionale ale dezvoltarii